Ultima ofensiva republicana de pe raul Ebro 24 iulie-18 noiembrie 1938

Guvernul spaniol , acum mutat la Barcelona,spera intr-o ultima sansa de a apara republica de la disparitie,acesta speranta fiind legata de o ofensiva pe raul Ebru cu scopul de a recastiga ceea ce pierdusera in ofensiva nationalista din Aragon sau macar refacerea legaturilor dintre Barcelona si restul de teritorii ramase sub autoritatea guvernului republican.Acest atac disperat va mobiliza ultimele resurse ale armatei republicane, partial dezintegrate, sustinute de aportul Brigazilor Internationale ramase in Spania ,in special Brigada 15,ajungand sa stranga in total aproximativ 80 000 de oameni.
Pe 25 iulie, trupele republicane vor lansa o ofensiva surpriza reusind sa recastige Gandesa,trupele nationaliste formate din trupe maure nereusind sa respinga atacul initial.Aceasta victorie temporara nu va fi consolidata, deoarece o puternica flota a aviatiei germane reprezentata de Legiunea Condor care , in numar de peste 500 de aparate de zbor,va bombarda constant aceste pozitii ocupate de republicani,un bombardament excesiv datorat superioritatii aeriene,cele 75 de avioane republicane ,multe dintre ele uzate nereusind sa faca fata aviatiei germane.Avantajul aerian va fi exploatat la maxim de nationalisti, care vor opri si pe alocuri vor incetini armatele republicane si convoaiele cu resurse ce alimentau aceste armate determinand multe pierderi in tabara republicana.
Raspunsul lui Franco este rapid ,el mobilizeaza cea mai mare armata de pana atunci,, aducand in aceasta zona majoritatea armatei stranse de pe tot teritoriul Spaniei plus o puternica artilerie fortand armata republicana sa adopte pozitii defensive in ziua de 3 august pe aliniamentul orasului Gandesa,Pozitionarea armatei republicane in acest mod va stabiliza linia frontului,ei reusind in acelasi timp sa forteze trupele franchiste ce se indreptau spre Valencia sa se retraga spre frontul de pe raul Ebro.Faptul ca armata republicana continua se dezintregreze sau ca diviziile luptau independent unele de altele,in functie de culoarea lor politica,i-au permis lui Franco sa nu se grabeasca si sa lanseze atacul final, pe 16 noiembrie 1938,in sase locatii diferite, reusind sa destabilizeze frontul republican si sa provoace numeroase pagube atat umane cat si materiale.Conform datelor oficiale,numarul mortilor si al victimelor au facut din batalia de pe Ebro ca fiind cea mai dura si sangeroasa batalie din istoria Spaniei,75 000 de victime din randul trupelor republicane si 60 000 victime apartinand armatei lui Franco.
Practic ,aceasta campanie a insemnat disparitia armatei populare republicane,distrugerea totala a flotei aeriene ,retragerea din razboi a Brigazilor Internationale si a lasat drum liber trupelor nationaliste spre ultimele centre de rezistenta antifascista,Barcelona si Valencia.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: