Asediul asupra Madridului 18 iulie 1936-28 martie 1939

Asediul asupra Madridului a durat aproximativ 3 ani si l-a convins pe Franco ca Madridul, este un oras prea bine aparat ca sa fie luat printr-un atac frontal ,fortandu-l astfel pe generalul nationalist sa renunte la “razboiul-fulger” si sa adopte un alt tip de abordare al capitalei, acela al unui razboi de uzura, mai precis incercuirea orasului si incercarea de a-l prelua printr-o stare de asediu prelungita.
Primul plan al lui Franco era acela ca trupele sa debarce in sudul tarii,la Algeciras,cu trupele maure ale Armatei de Africa si de acolo impreuna cu generalul Yague sa marsaluiasca spre Madrid .Concomitent,garnizoana orasului Madrid ,fidela nationalistilor si avandu-l printre instigatori pe generalul Mola ,avea ca obiectiv sa puna mana pe putere printr-o lovitura de stat pe 18 iunie 1936 ,soldata insa cu esec datorita exemplarei mobilizarii a proletarilor si a militantilor anarhisti care vor restabili ordinea pana pe 20 iunie.Esecul loviturii de stat il va obliga pe Mola sa se retraga din Madrid si sa mobilizeze de acolo toate trupele nationaliste din interiorul Spaniei pentru a avansa spre nordul Spaniei si a deschide acolo un nou front.
Armata franchista avanseaza inca din luna august 1936 spre Madrid ,iar trupele trimise de guvernul spaniol sunt anihilate rand pe rand la Badajoz,Burgos si Parla ,facand ca rebelii sa ajunga la sfarsitul lunii noiembrie la periferia capitalei.Pericolul unei capturarii a orasului de catre atacatori va forta guvernul spaniol sa se retraga la Valencia unde deocamdata un atac al rebelilor nu era planificat.Odata cu marsul trupelor lui Franco spre Madrid va avea loc interventia trupelor si ajutoarelor aliatilor ideologici ,Germania nazista si Italia fascista de partea trupelor rebele si Uniunea Sovietica de partea republicanilor, interventia sovieticilor fiind datorata in special comunistilor spanioli ,alaturi de sovietici facandu-si aparitia Brigazile Internationale, formate din voluntari straini antifascisti,indeosebi membri ai partidelor comuniste europene si nord-americane.
Prima lupta ce a avut loc in jurul Madridului a fost declansata pe 7 noiembrie 1936 ,cand 20 000 de mauri au incercat sa treaca raul Manzanares ,insa au fost respinsi de cele peste 12.000 de trupe locale ajutate ulterior de alte 30 000 venite in ajutor printre care si “columnele” anarhiste conduse de Buenaventura Durutti,care desi inferioare ca pregatire de lupta si armament, au rezista eroic pe baricadele madrilene.Odata cu intrarea brigadistilor in lupta ,trupele guvernamentale stabilizeaza frontul si lanseaza un atac spre Casa de Campo, o locatie din afara orasului,unde rebelii incercau sa-si creeze o baza si un punct de plecare pentru urmatoarele incursiuni in oras,o locatie pe care madrilenii o ocupa cu numeroase pierderi.Pe 19 noiembrie 1936 trupele rebele lanseaza un ultim atac asupra orasului care va fi inca o data respins si-l va obliga pe Franco sa renunte deocamdata la cucerirea orasului ,dispunand concentrarea trupelor in zona proxima orasului pentru un razboi de asediu.
Victoriile rebelilor din 1937 si apropierea lor de capitala, forteaza trupele Madridului sa incerce sa sparga incercuirea armatelor rebele,insa trupele republicane si mai ales brigadistii internationali sunt respinsi de fiecare data,cea mai consistenta actiune fiind cea din luna mai 1937, una dintre ultimele tentative de a sparge blocada franchista.Odata cu venirea unui masiv ajutor sovietic, trupele republicane se vor organiza in Armata Populara si vor incerca sa participe la lupte decisive pentru a stopa ofensiva franchista dinspre sud.Cucerirea Tarii Bascilor a lasat Madridul descoperit in nord si l-a obligat pe comandatul armatei populare ,generalul Rojo,sa atace Teruelul pentru a preintampina un eventual asalt franchist si sa incerce stabilirea unei linii de front.Blocarea armatelor rebele pe acest aliniament nu conferea o mare siguranta trupelor loialiste insa dadea timp madrilenilor sa se pregatesca pentru un iminent atac decisiv asupra orasului.
Bombardarea constanta a Madridului intre anii 1937-1938,situatia dezastruoasa a frontului la sfarsitului anului 1938 precum si pierderea de numeroase efective militare prin dezintegrarea anumitor parti ale Armatei Populare cauzate de dispute politice, va provoca o criza de autoritate a puterii si va imparti tabara republicana in cei care doreau o pace cu Franco si cei care incercau sa apere orasul pana la finalul luptelor.Deoarece ultimii reprezentanti ai guvernului,restul de brigadisti internationali ramasi si marea majoritate a celor care nu doreau o pace cu Franco au parasit orasul,republicanii anticomunistii , cei care ramasesera in marea lor majoritate in oras vor avea castig de cauza si prin reprezentatul lor,colonelul Casado ,vor preda orasul armatelor rebele,fara lupta, in termeni de predare neconditionata la 28 martie 1939.Trupele invingatoare vor ocupa orasul si vor macelari peste 20 000 de civili si fosti soldati ca “recompensa” pentru rezistenta opusa lui Franco .

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: