Razboiul din nord 31.03-21.10.1937

Castigarea oraselor San Sebastian, Irun si Vizcaya de catre nationalisti va avea efecte dezastruoase pentru republicani care vor trebui sa aloce ,pentru intarirea acestei regiunii, un numar important de resurse si trupe slabind astfel celelalte linii ale frontului.
Declansarea razboiului din nord de catre Franco a inceput pe data de 21 martie 1937 si avea drept obiect castigarea oraselor Bilbao ,Santander si Mazuco,ce reprezentau orasele cu cea mai mare importanta in rezistenta republicana din nord, un obiectiv caruia Franco ii atribuise trupe peste 50 000 de soldati plus trupe de elita din Divizia 61 Navarre.
Prima tinta al acestei ofensive va fi Bilbao (11-18 iunie 1937) ce reprezenta capitala Tarii Bascilor si care se mandrea cu un sistem de fortificatii foarte solid, facut intr-un timp scurt si cu mari cheltuieli din partea guvernului basc,”Cinturion de Hierro” (Centura de fier) care s-a dovedit ulterior ca a fost construit superficial, fiind o tinta usoara rebelilor.Batalia pentru Bilbao a durat extrem de putin datorita in special tradarii inginerilor ,care construisera sistemul defensiv “centura de fier” ,ce au trecut de partea nationalistilor cu tot cu planurile defensive ale Centurii.Cele 50 000 de trupe republicane si basce nu au fost indeajuns de puternice sa reziste ofensivei franchiste care numara peste 60 000 de oameni plus un corp expeditionar de 15 000 italieni si care vor cuceri orasul pe 18 iunie 1937.
Dupa aceasta lupta facila, moralul atacatorilor creste remarcabil si armata franchista avanseaza pana aproape de Santander, unde vor intampina o rezistenta extrem de dura din partea republicanilor si care va fi contabilizata ca fiind cea mai sangeroasa batalie de pe frontul de nord.Opozita republicana era destul de motivata, deoarece dupa caderea orasului Bilbao ,Santanderul ramase ultima speranta a republicanilor pentru a mai rezista pe acest front.Franco ,cunoscand la fel de bine importanta acestui oras, va mobiliza peste 65 000 de soldati care vor fi sustinuti de 25 000 de italieni,220 avioane si 126 de tunuri.De partea cealalta republicanii reusisera sa adune Armata Populara din Nord cu un numar de 80 000 de soldati primind ulterior ajutor tehnic sovietic, constand in 50 de tunuri si 44 avioane.Mult mai bine dotate tehnic , cu un numar de trupe net superior si cu un moral debordant,nationalistii reusesc sa domine lupta intr-un mod autoritar.Batalia va incepe propriu-zis pe 14 august 1937 cand rebelii nationalisti reusesc sa cucereasca numeroase puncte strategice din Muntii Cantabrici, culminand cu victoria de la Campoo, unde pe 17 august, trupe in majoritate italiene, reusesc sa incercuiasca 22 batalioane republicane si sa decida soarta luptelor in favoarea franchistilor obligand guvernul basc sa se retraga din razboi pe 24 august ,prin intermediul Pactului de la Santona ce oficializa sfarsitul rezistentei basce din razboi.
Fara aliatul sau basc, armatele guvernamentale se retrag din Santander pe 25 august, lasand orasul pe mana franchistilor care vor executa peste 25 000 de prizonieri pe 26 august, in ceea ce va fi cunoscut sub numele de “masacrul de la Santon” si consfintea astfel caderea regiunii Cantabria sub comanda franchista.Cucerirea acestei regiuni alaturi de Tara Bascilor facea practic inutila orice sansa a republicanilor de a mai recupera aceasta regiune toate aceste lupte ducand la distrugerea majoritatii trupelor republicane ce erau arondate Armatei Populare de Nord.
Batalia de la Mazuco (6-22 septembrie 1937).
Ultimul centru de rezistenta republicana din nord va fi reprezentat de Mazuco, o zona muntoasa greu accesibila unei armatei mari, ca cea franchista si care favoriza luptele de tip gherila specifice localnicilor .
Brigada Navaresse avand un total de 33 000 de soldati ,cu un suport de artilerie sustinute de avioane naziste, trebuia sa cucereasca o zona in care mai ramasesera ultimele efective ale Armatei Populare din Nord, aproximativ 5 000 de trupe,epuizate si fara resurse militare consistente.
Primul atac al navarezilor va fi respins de republicani de pe culmile muntilor pe 6 septembrie,insa odata cu interventia Legiunii Condor ,care bombardeaza pozitiile aparatorilor pe care le slabeste considerabil ,va permite trupelor terestre nationaliste sa avanseze spre tinta. Cu toate acestea ,luptatorii rezistentei montane nu vor ceda si vor rezista eroic cu ultimele resurse militare utilizand chiar si capsule de carbid, improvizatii ce au provocat oarece pagube atacatorilor.In aceste conditii ,republicanii sunt fortati sa se retraga de pe culmi pe 22 septembrie permitand franchistilor sa cucereasca si ultima reduta republicana din nordul Spaniei,muntii Penas Blancas.
Victoria de la El Mazuco ii va permite lui Franco sa cucereasca toata partea de nord a Spaniei lipsind republica de numeroase avantaje, atat teritoriale cat mai ales pe cele ale resurselor de metal, ce vor incetini productia de armament a republicanilor.
Castigarea nordului de catre Franco va duce la apropierea trupelor acestuia de Barcelona si va slabi armata republicana prin dizolvarea Armatei Populare de Nord.
Prin caderea nordului, soarta razboiului era pe un trend favorabil nationalistilor care in ochii europenilor reprezentau viitorul guvern legitim al Spaniei si astfel bloca orice sansa a republicanilor de a mai primi asistenta internationala.

Cinturon de Hierro de Bilbao http://www.euskomedia.org

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: