Archive for anarhisti

Caderea Barcelonei rosii si sfarsitul autonomiei catalane

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , on April 17, 2011 by adi_baricada

“La Barcelona Roja” sau Barcelona cea rosie reprezenta tot ceea ce nationalisti urau cel mai mult, un stat autonom,cu organizare socialista, cu un spirit ateist extrem de dezvoltat si valori catalane atat de opuse “spiritului spaniol”,astfel aceasta citadela reprezenta inamicul numarul unu al nationalistilor crestini spanioli.
Dupa un inceput entuziast in razboi,moralul catalanilor incepuse sa scada datorita numeroaselor victorii nationaliste,iar apropierea acestora de Catalunia si disensiunile dintre diferitele factiuni politice din Barcelona ingreunase cu mult pregatirea defensiva a orasului.Situatia era destul de grava in a doua parte a conflictului civil ,o armata decimata dupa esecul de pe raul Ebro care, dupa renuntarea la Brigazile internationale ,devenise o umbra a Armatei Populare,conflictele interne dintre aliatii politici,acestora adaugandu-se exodul masiv al catalanilor spre Franta datorita temerilor legate de venirea nationalistilor si scaderea nivelului de trai .
Pe fondul acestor vulnerabilitati din tabara catalana,ofensiva nationalista parea mai facila ca niciodata,mai ales ca Franco primise un consistent ajutor din partea fascistilor si nazistilor.Pentru aceasta ofensiva, Franco mobilizeaza peste 300 000 de soldati,300 de tancuri,500 de avioane si 1400 de tunuri ,aceste trupe fiind asezate pentru cea mai mare ofensiva de pana atunci ,armata fiind masata intre muntii Pirinei si Marea Mediterana.
Atacul trebuia sa fie initial lansat pe 10 decembrie 1937,insa conditiile meteorologice si organizarea in detaliu a asaltului final care trebuia sa fie impecabila ,a facut ca atacul sa fie amanat pana pe 23 decembrie.
Republicanii vor incerca sa previna aceasta ofensiva si vor reusi realizarea unor incursiuni in tabara franchista soldate cu o victorie minora pe 25 decembrie , un succes datorat elementului surpriza si inundarii raului Ebrului, care vor bloca pentru o perioada trupele franchiste in sectorul sudic,cu toate acestea pe 3 ianuarie 1938 italienii cuceresc Borjas Blanca.Apararea catalana rezista din ce in ce mai greu ,iar pe 9 ianuarie ,superioritatea neta a nationalistilor face ca frontul de nord sa cada si sa usureze cu mult avansarea trupelor nationaliste spre Barcelona.Orasele din apropierea Barcelonei cad unul dupa altul,pe 15 ianuarie Tarragona si Cervera ,unde republicanii sufera numeroase pierderi,aproximativ peste 23 000 de prizonieri si 5000 de morti.
Marsul continuu al franchistilor spre Barcelona si bombardarea constanta a orasului de catre Legiunea Condor,care avea o superioritate aeriana de sase la unu, a facut din simbolul catalan un oras aproape imposibil de aparat.Retragerea trupelor generalului Rojo din Barcelona,care parea mai mult interesat de asigurarea securitatii exodului populatiei catre Franta decat de apararea orasului ,a facut ca pe 24 si 25 ianuarie, armata lui Franco sa se apropie de oras ,iar pe 26 ianuarie 1938, Barcelona sa fie sub autoritatea lui Franco.Armata rebela incearca sa stopeze deplasarea refugiatilor spre Franta reusind sa cucereasca Girona pe 3 februarie si sa ajunga la granita cu Franta pe 9 ianuarie.Totusi ei nu reusesc sa opreasca deplasarea masiva a populatiei spre Franta care pe 10 ianuarie trece granita de nord intr-un numar de peste 500 000 de refugiati.
Caderea Cataluniei va forta guvernul spaniol republican sa-si dea demisia alaturi de presedintele Azana, iar pe 27 ianuarie 1938 Spania sa fie condus pe regimul franchist.

Advertisements

Asediul asupra Madridului 18 iulie 1936-28 martie 1939

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , on April 10, 2011 by adi_baricada

Asediul asupra Madridului a durat aproximativ 3 ani si l-a convins pe Franco ca Madridul, este un oras prea bine aparat ca sa fie luat printr-un atac frontal ,fortandu-l astfel pe generalul nationalist sa renunte la “razboiul-fulger” si sa adopte un alt tip de abordare al capitalei, acela al unui razboi de uzura, mai precis incercuirea orasului si incercarea de a-l prelua printr-o stare de asediu prelungita.
Primul plan al lui Franco era acela ca trupele sa debarce in sudul tarii,la Algeciras,cu trupele maure ale Armatei de Africa si de acolo impreuna cu generalul Yague sa marsaluiasca spre Madrid .Concomitent,garnizoana orasului Madrid ,fidela nationalistilor si avandu-l printre instigatori pe generalul Mola ,avea ca obiectiv sa puna mana pe putere printr-o lovitura de stat pe 18 iunie 1936 ,soldata insa cu esec datorita exemplarei mobilizarii a proletarilor si a militantilor anarhisti care vor restabili ordinea pana pe 20 iunie.Esecul loviturii de stat il va obliga pe Mola sa se retraga din Madrid si sa mobilizeze de acolo toate trupele nationaliste din interiorul Spaniei pentru a avansa spre nordul Spaniei si a deschide acolo un nou front.
Armata franchista avanseaza inca din luna august 1936 spre Madrid ,iar trupele trimise de guvernul spaniol sunt anihilate rand pe rand la Badajoz,Burgos si Parla ,facand ca rebelii sa ajunga la sfarsitul lunii noiembrie la periferia capitalei.Pericolul unei capturarii a orasului de catre atacatori va forta guvernul spaniol sa se retraga la Valencia unde deocamdata un atac al rebelilor nu era planificat.Odata cu marsul trupelor lui Franco spre Madrid va avea loc interventia trupelor si ajutoarelor aliatilor ideologici ,Germania nazista si Italia fascista de partea trupelor rebele si Uniunea Sovietica de partea republicanilor, interventia sovieticilor fiind datorata in special comunistilor spanioli ,alaturi de sovietici facandu-si aparitia Brigazile Internationale, formate din voluntari straini antifascisti,indeosebi membri ai partidelor comuniste europene si nord-americane.
Prima lupta ce a avut loc in jurul Madridului a fost declansata pe 7 noiembrie 1936 ,cand 20 000 de mauri au incercat sa treaca raul Manzanares ,insa au fost respinsi de cele peste 12.000 de trupe locale ajutate ulterior de alte 30 000 venite in ajutor printre care si “columnele” anarhiste conduse de Buenaventura Durutti,care desi inferioare ca pregatire de lupta si armament, au rezista eroic pe baricadele madrilene.Odata cu intrarea brigadistilor in lupta ,trupele guvernamentale stabilizeaza frontul si lanseaza un atac spre Casa de Campo, o locatie din afara orasului,unde rebelii incercau sa-si creeze o baza si un punct de plecare pentru urmatoarele incursiuni in oras,o locatie pe care madrilenii o ocupa cu numeroase pierderi.Pe 19 noiembrie 1936 trupele rebele lanseaza un ultim atac asupra orasului care va fi inca o data respins si-l va obliga pe Franco sa renunte deocamdata la cucerirea orasului ,dispunand concentrarea trupelor in zona proxima orasului pentru un razboi de asediu.
Victoriile rebelilor din 1937 si apropierea lor de capitala, forteaza trupele Madridului sa incerce sa sparga incercuirea armatelor rebele,insa trupele republicane si mai ales brigadistii internationali sunt respinsi de fiecare data,cea mai consistenta actiune fiind cea din luna mai 1937, una dintre ultimele tentative de a sparge blocada franchista.Odata cu venirea unui masiv ajutor sovietic, trupele republicane se vor organiza in Armata Populara si vor incerca sa participe la lupte decisive pentru a stopa ofensiva franchista dinspre sud.Cucerirea Tarii Bascilor a lasat Madridul descoperit in nord si l-a obligat pe comandatul armatei populare ,generalul Rojo,sa atace Teruelul pentru a preintampina un eventual asalt franchist si sa incerce stabilirea unei linii de front.Blocarea armatelor rebele pe acest aliniament nu conferea o mare siguranta trupelor loialiste insa dadea timp madrilenilor sa se pregatesca pentru un iminent atac decisiv asupra orasului.
Bombardarea constanta a Madridului intre anii 1937-1938,situatia dezastruoasa a frontului la sfarsitului anului 1938 precum si pierderea de numeroase efective militare prin dezintegrarea anumitor parti ale Armatei Populare cauzate de dispute politice, va provoca o criza de autoritate a puterii si va imparti tabara republicana in cei care doreau o pace cu Franco si cei care incercau sa apere orasul pana la finalul luptelor.Deoarece ultimii reprezentanti ai guvernului,restul de brigadisti internationali ramasi si marea majoritate a celor care nu doreau o pace cu Franco au parasit orasul,republicanii anticomunistii , cei care ramasesera in marea lor majoritate in oras vor avea castig de cauza si prin reprezentatul lor,colonelul Casado ,vor preda orasul armatelor rebele,fara lupta, in termeni de predare neconditionata la 28 martie 1939.Trupele invingatoare vor ocupa orasul si vor macelari peste 20 000 de civili si fosti soldati ca “recompensa” pentru rezistenta opusa lui Franco .

Ofensiva franchista din Aragon 7 martie-19 aprilie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on April 2, 2011 by adi_baricada

Franco va cuceri Teruel si profitand de demoralizarea trupelor republicane, va lansa cea mai importanta ofensiva de pana atunci,scopul fiind ruperea frontului si izolarea Cataluniei fata de restul teritoriilor republicane.Pentru acest lucru, nationalistii vor mobiliza in jur de 100 000 de oameni alaturi de cel mai important si consistent ajutor german si italian de pana atunci,asistenta militara de peste 950 de avioane si 200 tancuri ,pe langa aceste trupe crestea si numarul de arme din tabara nationalista datorat productiei de fier din Tara Bascilor,cea mai bogata zona in resurse de fier,care acum era sub ocupatie franchista.Aceasta campanie venea la un moment oportun si datorita faptului ca armata republicana avea efective reduse cauzate de pierderile imense de oameni si resurse de la Teruel precum si a rupturii totale dintre comunisti si aliatii lor ,anarhisti si neomarxisti,totusi, armata populara va reusi sa stranga un numar apreciabil de soldati la un nivel apropiat de numarul franchistilor .Din pacate pentru aparatori situatia internationala ii era potrivnica,URSS-ul,aliatul traditional al guvernului spaniol va incerca sa faca o “pace” cu puterile vestice si Germania nazista,reducand drastic ajutorul acordat pana atunci guvernului spaniol slabind astfel armata populara.
Ofensiva lansata de Franco se va desfasura de pe 7 martie si se va baza pe castigarea malului drept al raului Ebru cu ajutorul unei puternice sustineri aeriene a Legiunii Condor plus 3 armate nationaliste alaturate unui corp maur din Armata de Africa.Operatiunea va avea un succes major si va fi intarita de victoria italiana de la Rudilla, care va produce in randul trupelor guvernamentale o scadere drastica a moralului .Acest lucru va avea consecinte grave si pe plan politic si va avea urmari in dezvoltarea conflictului intern al principalelor organizatii politice ,comuniste,marxiste ,anarhiste sau republicane ,care se invinovateau una pe alta, pentru esecurile inregistrate pana atunci de armatele guvernamentale ,ajungandu-se pana la masuri extreme gen sabotarea atacurilor alaturi de aliati si epurarea ofiterilor pe criterii politice.Armata lui Franco va profita de aceasta atitudine a inamicilor si va avansa rapid cucerind Lleida si Gandesa ,apropiindu-se amenintator de Barcelona, pe care o vor ocoli ,alegand sa se indrepte spre coasta de est.Aici vor realiza o punte intre teritoriile centrale nationaliste si Marea Balearica in momentul in care vor ajunge pe coasta marii Balearice pe 19 aprilie,izoland definitiv Catalunia de restul Spaniei republicane .
Cu aceasta campanie victorioasa,Franco va reusi sa atraga atentia lumii si sa convinga puterile europene de faptul ca destramarea Spaniei republicane era inevitabila,aceasta ofensiva franchista va produce ruptura decisiva si definitiva dintre aliatii republicani ,comunisti si anarhisti ,retragerea sprijinului sovietic si fortarea guvernului republican de a-si juca ultima carte printr-o ofensiva disperata, cea de pa raul Ebro.

Belchite 24 august-7 septembrie 1937

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , on March 27, 2011 by adi_baricada

Esecul de la Brunete va duce la reconsiderarea campaniei republicane pentru oprirea atacului nationalist si incercarea unei alternative pentru reducerea presiunii armatelor franchiste din nordul Spaniei.Pentru acest lucru, armata republicana va incerca crearea unei diversiuni in teritoriul aragonez si cucerirea orasului Zaragoza,orasul cheie al frontului din Aragon.Aceasta campanie va fi prilejul reorganizarii armatei republicane dupa o structura ierarhica clasica sub numele de Armata Populara de Est si desfintarea militiilor,in acest fel va creste influenta comunistilor in armata republicana in detrimentul anarhistilor si marxistilor antistalinisti care preferau o structura militara de tip militie.
Noua armata infiintata va dispune pentru aceasta campanie de peste 80 000 soldati,avand suport tehnic de 105 tancuri sovietice tip T-26 si sustinere aeriana sovietica sub forma a 90 avioane Polikarpov.Planul atacului republican consta in ruperea frontului franchist in sectorul Zuera-Belchite si izolarea armatelor rebele din zona.Franco avea aici ca trupe de aparare doar trei divizii intinse pe o raza de 300 kilometri de a lungul frontului.Atacul republican incepe in forta insa vor intalni la Belchite o rezistenta dura din partea trupelor nationaliste care numarau peste 7000 de oameni,multi dintre ei fiind civili,trupe ce au rezistat de pe 24 august pana pe 7 septembrie , cand superioritatea trupelor republicane isi va spune cuvantul.Desi orasul va fi luat de republicani ,timpul indelungat pierdut de armatele guvernamentale,va ajuta trupele rebele sa pregateasca o defensiva redutabila la Zaragoza si astfel efectul acestui atac fulger a fost anulat.
Esecul acestei operatiuni va duce la aparitia de conflicte interne in randul armatei republicane intre comunisti pe de o parte si anarhistii impreuna cu marxistii antistalinisti din POUM pe de cealalta parte, care vor avea efecte devastatoare pe termen lung asupra moralului armatei republicane si a desfasurarii ulterioare a razboiului.

Monopolul si moartea anarhismului romanesc

Posted in anarhism, hmm with tags , , , , , , , , , , , , , , on January 2, 2011 by adi_baricada

Desi pare ilogic din punct de vedere semantic si pe alocuri aberant,titlul reflecta situatia asa zisului anarhism romanesc,prin alaturarea unor termeni ce nu au vreo legatura intre ei,” monopol” care este un termen ce provine din economia entitatilor autoritariste contrare principiilor anarhismului ,iar “anarhismul romanesc” este un termen pe alocuri riscant,referindu-se mai mult la niste structuri eterogene din acest spatiu decat la o organizare efectiva a acestei ideologii in Romania.
Ma gandeam sa fac o radiografie a anarhismului romanesc,dar din lipsa unor informatii neconfirmate pot enumera doar cativa anarhisti gen Zamfir Arbure sau Panait Istrate(?) si cam atat, desi in Europa au fost destule “miscari de trupe” in a doua jumatate a secoului XIX si prima jumatate a secolului XX in randul anarhistilor. O data cu instaurarea comunismului autoritar sovietic, ideea de anarhism este exclusa,toate fundamentele “stangii” politice fiind absorbite de national-comunism. Odata cu reinstaurarea “democratiei” de la sfarsitul anului 1989 si dezvoltarea tehnologiei informatice ,anarhistii au incercat sa se adapteze cerintelor pietei incercand slabe tentative de formare ale unor grupari anarhiste ,cel mai important fiind Frontul Anarhist din Craiova care nefiind organizat in mod eficient si neavand un numar de membrii care sa reziste presiunii autoritatilor a disparut dupa scena “undergroundului” romanesc.Alte tentative de manifestare ale anarhismului romanesc apar mai multor sub forma unor bloguri personale decat reprezentari ale unor organizatii anarhiste unde punem enumera reteaua Food Not Bombs,prezenta in Bucuresti si in principalele orase din tara ca Timisoara,Cluj,Iasi sau Brasov,Federatia Anarhista (http://federatia-anarhista.blogspot.com/) sau anumite factiuni Indymedia ,si cam atat.
Cine sunt anarhistii romani?
Anarhistii romanii sunt in special tineri ,unii dintre ei nascuti inainte din 1989 ,altii dupa “mascarada anticomunista” numita de unii revolutia din 1989, dar educati in epoca postcomunista si care au identificat ca principale probleme ale societatii actuale, economia capitalista (the winner takes all), reaparitia fenomenului nationalist( prezent atat in perioada interbelica dar si cea postbelica,national-comunista,care se manifesta prin eliminarea tuturor indivizilor care nu apartin unui standard etnic,rasial ,semit sau alte caracteristici ideale) , ale abuzurilor autoritatilor statului (ce se manifesta violent impotriva oricarui comportament sau manifestare considerate antisociale sau aducand prejudicii statului de drept) si al oricarui mod de organizare ce se opuneau dezideratelor anarhiste.
Daca am vorbit despre motivele organizarii asa zisei miscarii anarhiste romanesti ,sa vorbim si cine sunt/erau auto-intitulatii anarhisti romani:
-o ramura ar fi cea a punkerilor,care desi nu sunt in marea lor anarhisti ,au gasit destule elemente ale acestei culturi muzicale comune cu ideologia anarhista incat sa se considere ei insisi anarhisti sau dupa caz anarho-punkeri,
-“intelectualii de stanga” formata in general din studenti ai facultatilor cu profil socio-uman gen sociologie,drept,economie sau stiinte politice care neidentificandu-se cu doctrinele actuale “oficiale” au gasit in anarhism raspunsul lor la o societate injusta din punct de vedere economic,politic,social sau ecologist,
-“clasa muncitoare” prea insignifianta ca sa fie considerata o parte integranta al anarhismului romanesc,desi, eia ar fi trebuit sa fie principala “tinta” de atragere spre aceasta ideologie, conform principiilor anarhiste.
Cine a ucis anarhismul?
sau mai bine cine, de ce si cum,daca a existat vreun curent anarhist cu adevarat in Romania.E mai simplu decat s-ar crede,pe fondul acestui temperament balcanic,in care orice lucru sau idee este adaptabila si se poate conforma zonei ,in sensul ca “e doctrina lor dar merge cum vrem noi”,
-lipsa de solidaritate ,deficienta de organizare sau slaba informare a maselor privind anarhismul,nedetasarea ei de national-comunism ,
-“autoizolarea”,aceasta ideologie a ramas in stadiul de proiect,ea fiind propagata :-in mediile intelectuale cu acces restrans si chiar restrictiv indivizilor cu un alt tip de educatie sau un nivel de educatie inferior,
-in zonele “underground” unde atitudinea trendy gen “fuck the sistem” e la mare cautare sau pe internet,unde colaborarea dintre membrii unor forumuri,bloguri sau saituri specializate cu ceilalti utilizatori este greoaie si deficitara,
-neadaptarea acestui anarhism la cultura cotidiana,el ramamand la nivelul la nivelul secolului XIX desi “inamicii” si probleme sociale s-au dezvoltat sau au aparut alte probleme noi, odata cu dezvoltarea mijloacelor de productie,informare sau exploatare
Cine a “omorat” anarhismul?
pai tocmai acesti “anarhisti” in special cei intelectuali,care au acces la o sumedenie de informatii dar le pastreaza pentru propria cultura politica evitand “socializarea” anarhismului in randul maselor de un nivel inferior, care nu are resursele sa acceseze aceste informatii intr-un mod prin care sa le perceapa la un nivel specific lor(nu poti cere unui muncitor cu opt clase care are acasa o familie cu 2-3 copii si lucreaza 8-9 ore pe zi sa aiba timp sa caute informatii despre nu stiu ce doctrina in niste termeni ‘academici”)
Concluzia
Acesti “boieri ai mintii” ,termen preluat dupa cartea lui Sorin Adam Matei ,de tip anarhist, si-au arogat intreaga rensposabilitate de a raspandi anarhismul si dupa cum se manifesta sau nu se manifesta au toate sansele sa mentina anarhismul romanesc intr-o stare de coma profunda sau chiar sa-i grabeasca moartea.