Archive for aragon

Ultima ofensiva republicana de pe raul Ebro 24 iulie-18 noiembrie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , on April 3, 2011 by adi_baricada

Guvernul spaniol , acum mutat la Barcelona,spera intr-o ultima sansa de a apara republica de la disparitie,acesta speranta fiind legata de o ofensiva pe raul Ebru cu scopul de a recastiga ceea ce pierdusera in ofensiva nationalista din Aragon sau macar refacerea legaturilor dintre Barcelona si restul de teritorii ramase sub autoritatea guvernului republican.Acest atac disperat va mobiliza ultimele resurse ale armatei republicane, partial dezintegrate, sustinute de aportul Brigazilor Internationale ramase in Spania ,in special Brigada 15,ajungand sa stranga in total aproximativ 80 000 de oameni.
Pe 25 iulie, trupele republicane vor lansa o ofensiva surpriza reusind sa recastige Gandesa,trupele nationaliste formate din trupe maure nereusind sa respinga atacul initial.Aceasta victorie temporara nu va fi consolidata, deoarece o puternica flota a aviatiei germane reprezentata de Legiunea Condor care , in numar de peste 500 de aparate de zbor,va bombarda constant aceste pozitii ocupate de republicani,un bombardament excesiv datorat superioritatii aeriene,cele 75 de avioane republicane ,multe dintre ele uzate nereusind sa faca fata aviatiei germane.Avantajul aerian va fi exploatat la maxim de nationalisti, care vor opri si pe alocuri vor incetini armatele republicane si convoaiele cu resurse ce alimentau aceste armate determinand multe pierderi in tabara republicana.
Raspunsul lui Franco este rapid ,el mobilizeaza cea mai mare armata de pana atunci,, aducand in aceasta zona majoritatea armatei stranse de pe tot teritoriul Spaniei plus o puternica artilerie fortand armata republicana sa adopte pozitii defensive in ziua de 3 august pe aliniamentul orasului Gandesa,Pozitionarea armatei republicane in acest mod va stabiliza linia frontului,ei reusind in acelasi timp sa forteze trupele franchiste ce se indreptau spre Valencia sa se retraga spre frontul de pe raul Ebro.Faptul ca armata republicana continua se dezintregreze sau ca diviziile luptau independent unele de altele,in functie de culoarea lor politica,i-au permis lui Franco sa nu se grabeasca si sa lanseze atacul final, pe 16 noiembrie 1938,in sase locatii diferite, reusind sa destabilizeze frontul republican si sa provoace numeroase pagube atat umane cat si materiale.Conform datelor oficiale,numarul mortilor si al victimelor au facut din batalia de pe Ebro ca fiind cea mai dura si sangeroasa batalie din istoria Spaniei,75 000 de victime din randul trupelor republicane si 60 000 victime apartinand armatei lui Franco.
Practic ,aceasta campanie a insemnat disparitia armatei populare republicane,distrugerea totala a flotei aeriene ,retragerea din razboi a Brigazilor Internationale si a lasat drum liber trupelor nationaliste spre ultimele centre de rezistenta antifascista,Barcelona si Valencia.

Advertisements

Ofensiva franchista din Aragon 7 martie-19 aprilie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on April 2, 2011 by adi_baricada

Franco va cuceri Teruel si profitand de demoralizarea trupelor republicane, va lansa cea mai importanta ofensiva de pana atunci,scopul fiind ruperea frontului si izolarea Cataluniei fata de restul teritoriilor republicane.Pentru acest lucru, nationalistii vor mobiliza in jur de 100 000 de oameni alaturi de cel mai important si consistent ajutor german si italian de pana atunci,asistenta militara de peste 950 de avioane si 200 tancuri ,pe langa aceste trupe crestea si numarul de arme din tabara nationalista datorat productiei de fier din Tara Bascilor,cea mai bogata zona in resurse de fier,care acum era sub ocupatie franchista.Aceasta campanie venea la un moment oportun si datorita faptului ca armata republicana avea efective reduse cauzate de pierderile imense de oameni si resurse de la Teruel precum si a rupturii totale dintre comunisti si aliatii lor ,anarhisti si neomarxisti,totusi, armata populara va reusi sa stranga un numar apreciabil de soldati la un nivel apropiat de numarul franchistilor .Din pacate pentru aparatori situatia internationala ii era potrivnica,URSS-ul,aliatul traditional al guvernului spaniol va incerca sa faca o “pace” cu puterile vestice si Germania nazista,reducand drastic ajutorul acordat pana atunci guvernului spaniol slabind astfel armata populara.
Ofensiva lansata de Franco se va desfasura de pe 7 martie si se va baza pe castigarea malului drept al raului Ebru cu ajutorul unei puternice sustineri aeriene a Legiunii Condor plus 3 armate nationaliste alaturate unui corp maur din Armata de Africa.Operatiunea va avea un succes major si va fi intarita de victoria italiana de la Rudilla, care va produce in randul trupelor guvernamentale o scadere drastica a moralului .Acest lucru va avea consecinte grave si pe plan politic si va avea urmari in dezvoltarea conflictului intern al principalelor organizatii politice ,comuniste,marxiste ,anarhiste sau republicane ,care se invinovateau una pe alta, pentru esecurile inregistrate pana atunci de armatele guvernamentale ,ajungandu-se pana la masuri extreme gen sabotarea atacurilor alaturi de aliati si epurarea ofiterilor pe criterii politice.Armata lui Franco va profita de aceasta atitudine a inamicilor si va avansa rapid cucerind Lleida si Gandesa ,apropiindu-se amenintator de Barcelona, pe care o vor ocoli ,alegand sa se indrepte spre coasta de est.Aici vor realiza o punte intre teritoriile centrale nationaliste si Marea Balearica in momentul in care vor ajunge pe coasta marii Balearice pe 19 aprilie,izoland definitiv Catalunia de restul Spaniei republicane .
Cu aceasta campanie victorioasa,Franco va reusi sa atraga atentia lumii si sa convinga puterile europene de faptul ca destramarea Spaniei republicane era inevitabila,aceasta ofensiva franchista va produce ruptura decisiva si definitiva dintre aliatii republicani ,comunisti si anarhisti ,retragerea sprijinului sovietic si fortarea guvernului republican de a-si juca ultima carte printr-o ofensiva disperata, cea de pa raul Ebro.

Teruel 15 decembrie 1937-20 februarie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , on March 27, 2011 by adi_baricada

Lupta de la Teruel va fi cunoscuta ca fiind “cea mai sangeroasa batalie” din intregul razboi civil spaniol cu peste 140 000 de victime,raniti sau soldati luati prizonieri,in special datorita expunerii trupelor terestre in fata bombardamentelor aviatiei si al artileriei precum si a conditiilor meteorologice extreme din acea perioada,temperaturile de -18 grade Celsius, care vor avea repercusiuni nu numai asupra oamenilor ci si a armamentului care va ceda in aceste conditii termice extreme.
Armata Populara de Est trecuse in mana comunistilor conform noii organizari a armatei si in pregatirea cuceririi Teruel-ului alocase o armata de peste 100 000 soldati formata exclusiv din spanioli evitandu-se implicarea Brigazilor Internationale in acest conflict.Teruel-ul avea o importanta destul de mare asigurand caile de comunicatii dintre orasul Valencia si restul Spaniei republicane ,pe langa aceasta, lupta avea ca miza fortarea trupelor rebele de a-si muta trupele din nordul Spaniei in aceasta zona si a slabi presiunea asupra Guadalajarei.Orasul,care era sub comanda nationalista, dispunea de peste 4 000 de soldati ,acestora alaturandu-se pe parcusul luptelor de strada numerosi civili.
Atacul republican a fost lansat pe 15 decembrie 1937 cu scopul de a cuceri orasul rapid si de a avansa spre Zaragoza,insa orasul transformat in garnizoana de catre armata nationalista rezista destul de mult ingreunand avansarea trupelor atacatoare,totusi, intr-un final, raportul numeric care avantaja clar armata republicana a facut ca orasul sa fie luat pe 8 ianuarie.Aceste lupte au fost cunoscute ca fiind printre cele mai dure datorate in special frigului extrem,lucru resimtit mai ales de trupele nationaliste care fiind izolate in zona montana au avut destule pierderi cauzate de ger si lipsa de resurse.Acest lucru il obliga pe Franco sa renunte la o parte din efectivele care se pregateau de luptele de la Guadalajara si sa le mute in Aragon pregatind contraofensiva care va fi initiata pe 17 ianuarie 1938.Ambele tabere vor implica numeroase trupe in acest conflict,atat republicanii cat si nationalistii vor apela la suport strain,atat aviatie si artilerie germano-italiana cat si efective ale brigazilor internationaliste.Luptele vor fi destul de echilibrate cu un usor avantaj al rebelilor care vor avansa destul de putin, insa rolul decisiv va fi jucat de cavaleria usoara franchista care asezata intr-o zona nesupraveghata indeajunsa de trupele guvernamentale va declansa un atac surpriza asupra orasului Teruel prin nord, acolo unde armata republicana se va astepta cel mai putin,si va provoca pagube insemnate armatelor loialiste .Cavaleria rebela va reusi sa captureze multi soldati si multe elemente de tehnica militara,pagube care se vor resimti in timpul bataliei in tabara republicana si vor decide balanta bataliei in favoarea franchistilor.Orasul va fi recucerit de trupele nationaliste prin incercuire pe 20 februarie iar luarea efectiva a orasului va fi facuta pe 22 februarie.Republicanii se vor retrage in dezordine lasand multa tehnica militara pe campul de lupta ,peste 10 000 de morti si 15 000 de prizonieri.Aceste pierderi vor avea un efect negativ asupra moralului si efectivelor republicane,care fiind scoase din lupte, nu vor putea fi inlocuite,pierderi de peste 85 000 de oameni dintre care raniti .morti si prizonieri.De partea cealalta armata lui Franco va resimti socul mai putin,avand pierderi cu mult sub inamici,aproximativ 50 000 ,cu tot cu victime colaterale.
Aceasta lupta va fi considerat un esec al armatelor republicane care pe langa respingerea atacului de catre franchisti,pierderile umane si tehnice ,va pierde pe plan diplomatic increderea guvernelor europene in stabilizarea republicii spaniole.

Belchite 24 august-7 septembrie 1937

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , on March 27, 2011 by adi_baricada

Esecul de la Brunete va duce la reconsiderarea campaniei republicane pentru oprirea atacului nationalist si incercarea unei alternative pentru reducerea presiunii armatelor franchiste din nordul Spaniei.Pentru acest lucru, armata republicana va incerca crearea unei diversiuni in teritoriul aragonez si cucerirea orasului Zaragoza,orasul cheie al frontului din Aragon.Aceasta campanie va fi prilejul reorganizarii armatei republicane dupa o structura ierarhica clasica sub numele de Armata Populara de Est si desfintarea militiilor,in acest fel va creste influenta comunistilor in armata republicana in detrimentul anarhistilor si marxistilor antistalinisti care preferau o structura militara de tip militie.
Noua armata infiintata va dispune pentru aceasta campanie de peste 80 000 soldati,avand suport tehnic de 105 tancuri sovietice tip T-26 si sustinere aeriana sovietica sub forma a 90 avioane Polikarpov.Planul atacului republican consta in ruperea frontului franchist in sectorul Zuera-Belchite si izolarea armatelor rebele din zona.Franco avea aici ca trupe de aparare doar trei divizii intinse pe o raza de 300 kilometri de a lungul frontului.Atacul republican incepe in forta insa vor intalni la Belchite o rezistenta dura din partea trupelor nationaliste care numarau peste 7000 de oameni,multi dintre ei fiind civili,trupe ce au rezistat de pe 24 august pana pe 7 septembrie , cand superioritatea trupelor republicane isi va spune cuvantul.Desi orasul va fi luat de republicani ,timpul indelungat pierdut de armatele guvernamentale,va ajuta trupele rebele sa pregateasca o defensiva redutabila la Zaragoza si astfel efectul acestui atac fulger a fost anulat.
Esecul acestei operatiuni va duce la aparitia de conflicte interne in randul armatei republicane intre comunisti pe de o parte si anarhistii impreuna cu marxistii antistalinisti din POUM pe de cealalta parte, care vor avea efecte devastatoare pe termen lung asupra moralului armatei republicane si a desfasurarii ulterioare a razboiului.