Archive for bombardament

Operatiunea Ruetgen sau razbunarea fascista de la Gernika( 26 aprilie 1937)

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , on April 25, 2011 by adi_baricada

Exista momente in fiecare razboi cand invinsul trebuie sa plateasca pentru necugetarea de a se opune celui mai puternic si conform dictonului latin “Vae victis”(vai de cei invinsi), razboiul civi spaniol a trebuit sa se alinieze acestui concept.Asa cum ulterior,in cel de al doilea razboi mondial,razbunarea invingatorilor s-a manifestat prin atacuri(maceluri) asupra populatiei civile, asupra oraselor Dresda,Hiroshima sau Nagasaki ,aici in Spania ,acest lucru s-a concretizat prin bombardamentul asupra orasului basc Gernika, printr-o actiune cunoscuta in cercurile naziste ca “Operatiunea Ruetgen”.
Tara Bascilor reprezenta simbolul autonomismului si a independentei fata de Spania,iar alianta sa cu republica si impotrivirea fata de nationalisti nu putea fi tolerata de Franco,astfel, acestui popor incapatanat trebuia sa i se predea o lectie dura,care trebuia sa ramana pentru mult timp in mintea bascilor si mai ales al tuturor ,celor care aveau ganduri autonomiste.
Astfel la inceputul lunii aprilie 1937, Oberstleutant Wolfram Freiherr von Richthofen va fi desemnat sa conduca aceasta operatiune ce consta in distrugerea cailor de comunicatii ale orasului ce faceau legatura cu celelate zone ale regiunii,distrugerea podurilor si a drumurilor izoland orasul si prevenind orice tentativa de retragere a trupelor republicane aferente orasului sau eventualele primiri de intariri.Atacul a fost lansat pe 26 aprilie 1937,intr-o zi de luni,cand in orasul Gernika era zi de targ, astfel ca bombardamentul era mult mai eficient provocand mult mai multe pierderi localnicilor.Pentru acest bombardament, Luftwaffe si aviatia italiana au pregatit mai multe tipuri de avioane:Junkers Ju 52 Behelfsbomber,Heinkels He111,Dornier Do17 apartinand Legiunii Condor si trei avioane Savoia-Marchetti S-M79 ale aviatiei italiene Aviazione Legionaria.
Primul atac a pornit la ora 16:30, cand un avion Do17 a aruncat 12 bombe de 50 de kilograme cu scopul de a provoca panica in randul civililor si pentru a ingreuna organizarea defensiva a orasului.Raidurile aeriene continua prin bombardamentul celor trei avioane italiene ,care desi lanseaza asupra orasului 36 de bombe de 50 kilograme fiecare ,nu produce pagube mult semnificative fata de primul atac ,daune fiind realizate mai mult in zona bisericii San Juan si al sediului partidului aliantei “Stanga Republicana”. Fluxul maxim al bombardamentului a fost realizat intre orele 18:30 si 18 :45 cand atacul aerian a fost concretizat prin trei valuri ce au distrus orasul pe un aliniament de 150 de metri.Atacul, sub forma celor trei raiduri a fost organizat de 3 escadrile de avioane de tip Junkers 52 Behelfsbomber urmat de avioanele Heinkel He 51 insotite de avioane de vanatoare Messerschmitt BF 109 si Fiat.Orasul cuprins de flacari nu a putut fi salvat datorita distrugerii retelei de apa si hidranti,peste 80% din oras fiind sub ruine.
Numarul victimelor variaza de la caz la caz,daca propaganda basca amintea de cateva mii de victime, alte surse ,nationaliste ,numara doar cateva zeci,pana la urma s-a constatat ca numarul celor care au murit in acest tragic bombradament ajunge undeva pe la 300 de persoane.Un alt zvon, acela ca orasul ar fi fost dinamitat de anarhisti pentru a mari numarul victimelor si ar acuza nationalistii de mai multe victime decat ar fi cazul ,nu au fost sustinute de surse neutre ,ci doar inventate de propaganda paranoica franchista.Gernika bombardata
Gernika bombardata
http://www.elconfidencial.com/

Advertisements

Ultima ofensiva republicana de pe raul Ebro 24 iulie-18 noiembrie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , on April 3, 2011 by adi_baricada

Guvernul spaniol , acum mutat la Barcelona,spera intr-o ultima sansa de a apara republica de la disparitie,acesta speranta fiind legata de o ofensiva pe raul Ebru cu scopul de a recastiga ceea ce pierdusera in ofensiva nationalista din Aragon sau macar refacerea legaturilor dintre Barcelona si restul de teritorii ramase sub autoritatea guvernului republican.Acest atac disperat va mobiliza ultimele resurse ale armatei republicane, partial dezintegrate, sustinute de aportul Brigazilor Internationale ramase in Spania ,in special Brigada 15,ajungand sa stranga in total aproximativ 80 000 de oameni.
Pe 25 iulie, trupele republicane vor lansa o ofensiva surpriza reusind sa recastige Gandesa,trupele nationaliste formate din trupe maure nereusind sa respinga atacul initial.Aceasta victorie temporara nu va fi consolidata, deoarece o puternica flota a aviatiei germane reprezentata de Legiunea Condor care , in numar de peste 500 de aparate de zbor,va bombarda constant aceste pozitii ocupate de republicani,un bombardament excesiv datorat superioritatii aeriene,cele 75 de avioane republicane ,multe dintre ele uzate nereusind sa faca fata aviatiei germane.Avantajul aerian va fi exploatat la maxim de nationalisti, care vor opri si pe alocuri vor incetini armatele republicane si convoaiele cu resurse ce alimentau aceste armate determinand multe pierderi in tabara republicana.
Raspunsul lui Franco este rapid ,el mobilizeaza cea mai mare armata de pana atunci,, aducand in aceasta zona majoritatea armatei stranse de pe tot teritoriul Spaniei plus o puternica artilerie fortand armata republicana sa adopte pozitii defensive in ziua de 3 august pe aliniamentul orasului Gandesa,Pozitionarea armatei republicane in acest mod va stabiliza linia frontului,ei reusind in acelasi timp sa forteze trupele franchiste ce se indreptau spre Valencia sa se retraga spre frontul de pe raul Ebro.Faptul ca armata republicana continua se dezintregreze sau ca diviziile luptau independent unele de altele,in functie de culoarea lor politica,i-au permis lui Franco sa nu se grabeasca si sa lanseze atacul final, pe 16 noiembrie 1938,in sase locatii diferite, reusind sa destabilizeze frontul republican si sa provoace numeroase pagube atat umane cat si materiale.Conform datelor oficiale,numarul mortilor si al victimelor au facut din batalia de pe Ebro ca fiind cea mai dura si sangeroasa batalie din istoria Spaniei,75 000 de victime din randul trupelor republicane si 60 000 victime apartinand armatei lui Franco.
Practic ,aceasta campanie a insemnat disparitia armatei populare republicane,distrugerea totala a flotei aeriene ,retragerea din razboi a Brigazilor Internationale si a lasat drum liber trupelor nationaliste spre ultimele centre de rezistenta antifascista,Barcelona si Valencia.