Archive for brigada

Componenta Brigazilor Internationale XI-XIII

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , on June 1, 2011 by adi_baricada

Brigada XI Internationala THAELMANN sau HANS BEIMLER.
Brigada XI Internationala este formata pe 22 octombrie 1936 la Albacete .Ea va fi constituita la inceput din Brigada XI Movil ce continea 4 batalioane :Franco-Belgian,Austro-German,Italo-Spaniol si Polonezo-Balcanic.Dupa batalia de la Jarama brigada va prelua numele Ernst Thaelmann,iar din iulie 1937 pe cel de Hans Beimler .
Aceasta brigada va fi arondata la inceput Diviziei 11 (8.3.1937-23.3.1937),dupa reorganizare se va regasi in Divizia 35 (30.6.1937-23.9.1938) pentru ca intr-un final va fi adunata in Gruparea Torunczyk (21.1.1939-9.2.1939):
Conform reorganizari cele patru patru batalioane se vor denumi astfel:
N1.Edgar Andre (Austro-German) (28.10.1936-23.09.1938) formata din voluntari germani , balcanici ,slavi,scandinavi,flamanzi.
N2.Comuna de Paris (Franco-Belgian)( 22.10.1936 -25.09.1938),formata din francezi,belgieni,englezi,americani, in batalia de la Campo-Redo 25-26 iunie 1937 primesc “Medalla de Valor” pentru merite deosebite in lupta
N3.Garibaldi(Italo-Spaniol):(29.10.1936-25.10.1938) ,formata din italieni,elvetieni,sanmarinezi,avand in componenta 4 centurii:Louis de Bossis,Mario Angeloni,Gastone-Sozzi,Fernando de Rosa.
N4.Dombrowski(Polonezo-Balcanic), (19.10.1936-23.09.1938)
polonezi,unguri,cehi,iugoslavi,bulgari,ucraineni,batalion care se va muta succesiv in Brigazile XII,150 si XIII,
alaturi de aceste batalioane, in Brigada Thaelmann vor mai actiona batalioanele:
Asturias Heredia (28.11.36-7.12.3),
Hans Beimler (4.37-23.10.38) ,
Madrid(14.1.37-31.1.37),
Pacifico(14.1.37-31.1.37),
La Pasionaria(3.37),
Zwolfter Februar (18.6.37-23.10.38),
Louise Michel I (11.36)
Brigada va fi demobilizata la 22 septembrie 1938 ,iar la 9 februarie 1939 va parasi Spania retragandu-se in Franta.

Brigada Internationala XI GARIBALDI
Aceasta brigada se va forma la 7 noiembrie 1936 la Albacete avand un numar de 1600 de combatanti fiind condusa de generalul “Pavel Lukacs” sau Mate Zalka, care avea origini maghiare.Brigada a suferit numeroase schimbari de incadrare:
Divizia Kleber (20.11.1936-28.12.1936)
Divizia Luckacs (28.12.1936-6.1.1937)
Divizia Kleber (6.1.1937-4.2.1937)
Divizia A (15.2.1937-7.3.1937)
Divizia 11 (8.3.1937-23.3.1937)
Divizia 45 (9.6.1937-25.9.1938)
Gruparea Szuster (1.2.1939-9.2.1939)
Aceasta brigada avea urmatoarea componenta de batalioane
N3.Garibaldi (1.11.36-25.9.38) care dupa “macelul” de la Jarama va trece din Brigada Thaelmann in cea care ii va purta numele ramanand doar cu columnele Gastone-Sozzi si Roselli.
N4.Dombrowski (28.11.36-30.4.37) partial decimata
N5.Thaelmann (1.11.36-28.11.36) formata din ceea ce mai ramasesera din Brigada Thaelmann,in acest batalion erau prezente peste 11 nationalitati, majoritatea fiind germani,polonezi,unguri, chiar si 18 britanici
N6.Andre Marty (9.11.36-30.4.37) (13.7.37-23.2.38) pana in mai 1938 va fi cunoscut ca batalionul N12,fiind format din francezi si belgieni.Pe langa aceste batalioane, care formau “scheletul” brigazii, se vor mai alatura urmatoarele batalioane
Italoespanol «”Battaglione Figlio ” (1.4.37-25.9.38)
Prieto (17.1.37-8.3.37)
Madrid (17.1.37-8.3.37)
N2.Commune de Paris (8.9.38-25.9.38)
Aceasta brigada ,in marea lui majoritatea formata din italieni , a avut un mare procent de anarhisti datorita Centuriilor Malatesta,”Batalioanele Mortii”si “Giustizia e’ Liberta” ,ultima fiind inregimentata ulterior in columna Ascaso, care avea de asemenea orientare anarhista, nume preluat de la celebrul lider anarhist spaniol,Francisco Ascaso.
Brigada XII Garibaldi va fi demobilizata la 23 septembrie 1938 si va parasi Spania la 2 februarie 1939

Brigada Internationala XIII DOMBROWSKI.
Avand o componenta prepoderent est-europeana ,acesta brigada se va forma in decembrie 1936 avand baza de antrenamente in perimetrul dintre orasele Tarazona de la Mancha,Mahora,Villanueva de la Jara si Quintanar de la Rey
Aceasta brigada a avut mai multe reorganizari fiind in acelasi timp si prima brigada ce a avut in componenta trei baterii si o vom gasi in urmatoarele divizii:
Divizia 15 (4.6.1937-4.8.1937)
Divizia 45 (4.8.1937-4.3.1938)
Divizia 35 (4.3.1938-23.9.1938)
Gruparea Torunczyk (21.1.1939-9.2.1939)
Prima forma de organizare ,cea din decembrie 1936 consta in trei batalioane si trei baterii:
N7:Louis Michel:(decembrie 1936-ianuarie 1938) cand va fi
inclus in batalionul Henri Vuillemin, a fost formata din francezi,belgieni si alti voluntari francofoni.
N8:Tschapaiew:(18.11.1936-05.08.1937), va fi cunoscut sub numele de batalionul celor 21 de nationalitati,multi dintre combatantii acestui batalion avand origine slave, asa cum ii indica numele.
N10:Henri Vuillemin (1.12.36-5.8.37),formata din francezi,va deveni in octombrie 1937,batalionul N12,iar 27.01.1937 va absorbi batalionul secund Louis Michel(noiembrie 1936-ianuarie 1937)
Batalioane ce au mai participat la lupte pe parcursul existentei brigazii au fost:
N11.Louise Michel II (1.12.36-27.1.37) ,absorbita mai apoi de batalionul Henri Vuillemin.
Veinte (1.4.37)
Otumba (1.4.37-5.8.37)
Juan Marco (1.4.37-5.8.37)
Mickiewicz (27.10.37-23.9.38)

Dupa cum am amintit, aceasta brigada a avut si o componenta de artilerie formata din trei baterii:1.”Ernest Thaelmann”, 2.”Karl Liebnecht”, 3.”Antoni Gramsci”
A doua reorganizare a brigazii s-a realizat pe 4 august 1937 din batalioane slave si est-europene, dupa ce primele trei batalioane au fost decimate in batalia de la Brunete,iulie 1937:
N4:Dombrowski (4.8.37-23.9.38) (26.1.39-9.2.39) reformata cu noi voluntari est-europeni
N21:Rakosi (4.8.37-23.9.38) (26.1.39-9.2.39) formata in majoritate din voluntari maghiari,acestora alaturandu-se cehoslovaci ,tatari ,ucraineni si polonezi
N23:Palafox (4.8-37-23.9.38)),formata din antifascisti polonezi,unguri,francezi si ucraineni,din decembrie 1937 batalionul a avut o puternica influenta evreiasca,fiind cunoscut sub numele “batalionul evreiesc”
Desi acesta brigada a mai avut doua reorganizari ,1 octombrie 1938 si 23 ianuarie1939 ,influenta Brigazii Dombrowski a scazut mult sub intesitate .
Demobilizarea Brigazii XIII Dombrowski va avea loc la 23 ianuarie 1939 iar trecerea lor peste granita s-a facut pe 2 februarie 1939.

Brigazile Internationale.Introducere.

Posted in Los Brigadistas, my war with tags , , , , , , , , , , , , , , on April 23, 2011 by adi_baricada

Exista un moment al fiecarei generatii ,cand omul trebuie sa ia atitudine atunci valorile democratiei si libertatii sunt puse in pericol ,cand opresiunea si exploatarea umana atinge cote inimaginabile,iar momentul generatiei interbelice a fost declansat in Spania razboiului civil din 1936-1939 .Atunci,militanti ai acestor valori,indiferent ca au fost proletari sau intelectuali,s-au adunat intr-un front comun ,in numele antifascismului ,sub numele de Brigazile Internationale, o “armata” bazata pe voluntari in care solidaritatea ,spiritul de sacrificiu si egalitatea primau in fata valorilor capitaliste.
Spiritul antifascist al razboiului civil spaniol nu a fost concretizat la Moscova asa cum s-ar putea crede initial, ci in randul socialistilor europeni,in tarile in care fascismul atinsese apogeul,Germania, acolo unde Hitler si partidul nazist castigasera alegerile din ianuarie 1933 ,greva muncitorilor vienezi inabusita in 1934,minerii din Asturia masacrati in 1934 sau celebru mars asupra Romei din octombrie 1922 a lui Musollini ce consfintea crearea statului italian fascist.
Primii voluntari ai Brigazilor Internationale au fost emigantii italieni si germani din Catalunia care au fugit datorita regimurilor fasciste din tarile din care proveneau, si in functie de limba vorbita au format primele grupari de organizare combativa, centuriile,Thaelmann-german si Gastone-Sozzi italian. Participarea acestor voluntari la razboiul civil spaniol a mobilizat repede alte forte antifasciste ce se aflau in Europa sau America de nord, primii raspunzand est-europenii ,polonezi ,iugoslavi unguri,cehoslovaci,bulgari sau romani care ajungeau la Paris prin intermediul retelelor ilegale ce porneau din estul Europei si continua prin Balcani,Viena si Zurich ajungand intr-un final la Paris de unde erau preluati de Josip Bros “Tito”, viitor lider al statului comunist iugoslav.

Ultima ofensiva republicana de pe raul Ebro 24 iulie-18 noiembrie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , on April 3, 2011 by adi_baricada

Guvernul spaniol , acum mutat la Barcelona,spera intr-o ultima sansa de a apara republica de la disparitie,acesta speranta fiind legata de o ofensiva pe raul Ebru cu scopul de a recastiga ceea ce pierdusera in ofensiva nationalista din Aragon sau macar refacerea legaturilor dintre Barcelona si restul de teritorii ramase sub autoritatea guvernului republican.Acest atac disperat va mobiliza ultimele resurse ale armatei republicane, partial dezintegrate, sustinute de aportul Brigazilor Internationale ramase in Spania ,in special Brigada 15,ajungand sa stranga in total aproximativ 80 000 de oameni.
Pe 25 iulie, trupele republicane vor lansa o ofensiva surpriza reusind sa recastige Gandesa,trupele nationaliste formate din trupe maure nereusind sa respinga atacul initial.Aceasta victorie temporara nu va fi consolidata, deoarece o puternica flota a aviatiei germane reprezentata de Legiunea Condor care , in numar de peste 500 de aparate de zbor,va bombarda constant aceste pozitii ocupate de republicani,un bombardament excesiv datorat superioritatii aeriene,cele 75 de avioane republicane ,multe dintre ele uzate nereusind sa faca fata aviatiei germane.Avantajul aerian va fi exploatat la maxim de nationalisti, care vor opri si pe alocuri vor incetini armatele republicane si convoaiele cu resurse ce alimentau aceste armate determinand multe pierderi in tabara republicana.
Raspunsul lui Franco este rapid ,el mobilizeaza cea mai mare armata de pana atunci,, aducand in aceasta zona majoritatea armatei stranse de pe tot teritoriul Spaniei plus o puternica artilerie fortand armata republicana sa adopte pozitii defensive in ziua de 3 august pe aliniamentul orasului Gandesa,Pozitionarea armatei republicane in acest mod va stabiliza linia frontului,ei reusind in acelasi timp sa forteze trupele franchiste ce se indreptau spre Valencia sa se retraga spre frontul de pe raul Ebro.Faptul ca armata republicana continua se dezintregreze sau ca diviziile luptau independent unele de altele,in functie de culoarea lor politica,i-au permis lui Franco sa nu se grabeasca si sa lanseze atacul final, pe 16 noiembrie 1938,in sase locatii diferite, reusind sa destabilizeze frontul republican si sa provoace numeroase pagube atat umane cat si materiale.Conform datelor oficiale,numarul mortilor si al victimelor au facut din batalia de pe Ebro ca fiind cea mai dura si sangeroasa batalie din istoria Spaniei,75 000 de victime din randul trupelor republicane si 60 000 victime apartinand armatei lui Franco.
Practic ,aceasta campanie a insemnat disparitia armatei populare republicane,distrugerea totala a flotei aeriene ,retragerea din razboi a Brigazilor Internationale si a lasat drum liber trupelor nationaliste spre ultimele centre de rezistenta antifascista,Barcelona si Valencia.

Brunete 6-25 iulie 1937

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , on March 5, 2011 by adi_baricada

Trupele nationaliste se indreapta vertiginos spre ocuparea Madridului,Franco planuieste atacarea orasului prin nord,avand in minte cucerirea orasului Santander si cresterea presiunii asupra capitalei.Guvernul spaniol intuieste aceasta mutare si incearca sa reduca intensitatea acestui atac sau chiar sa-l blocheze printr-o ofensiva dinspre sudul Madridului, spre Brunete.In afara de mutarea trupelor franchiste din nord spre aceasta zona , republicanii sperau sa rupa frontul de sud al rebelilor si sa il distruga prin incercuire.Un asemenea succes ar fi reusit sa ridice moralul republican dar mai ales, sa convinga puterile straine sa recunoasca Republica Spania si implicit sa i se acorde ajutor din partea acestora in apararea configuratiei statale din acel moment.Pentru acest lucru ,guvernul spaniol a mobilizat cea mai numeroasa armata de pana atunci,in jur de peste 80 000 de soldati,acestora alaturandu-se aviatia in numar de peste 200 de avioane plus tancurile sovietice T-26,aproximativ 100 ,care avand un teren propice de desfasurare trebuiau sa aiba o importanta decisiva in cucerirea Brunete-ului.Ofensiva republicana ,inceputa pe 6 iulie 1937 ,era in sarcina armatelor 5 si 18 republicane care avand avantajul superioritatea aeriana ,incearca sa cucereasca Villanueva de la Canada,aparata de numai 2000 de trupe nationaliste ,ajutate de o “rezerva ” maura de 800 de oameni,Desi au avut o superioritate clara, trupele guvernamentale,au luat orasul abia dupa 16 ore,insa efectul izolarii unei parti din armata nationalista era compromis.Franco reactioneaza rapid, aduce 60.000 de soldati de pe frontul de nord si amana atacul asupra orasului Santander,obligand trupele antifasciste sa se aseze pe pozitii defensive.Contraatacul franchist a fost declansat pe 18 iulie si profitand de moralul scazut al armatei republicane si o puternica sustinere germana sub forma de tancuri,franchistii recupereaza terenul pierdut pana pe 25 iulie.Cu toate ca armata rebela putea sa avanseze in adancime pe linia frontului republican,Franco ordona securizarea frontului si reluarea atacului din nord asupra orasului Santander.
Desi republicanii au castigat cativa kilometri,acest atac va fi considerat un esec datorita faptului ca scopul final al acestei actiuni,acela de a scoate din joc efective importante ale armatei nationaliste,a fost ratat plus ca aici au murit peste 20.000 de oameni din randul trupelor loialiste,in special cele ale Brigazilor internationale,trupele de elita ale republicanilor,iar imaginea Spaniei republicane pe plan european va fi deteriorata, pana si URSS,aliatul de baza al acestora isi va pierde increderea in crearea dezideratului republican.Brigada Internationala 15 la Brunete Brigada 15 Internationala la Brunete

Guadalajara 8-23 martie 1937

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on February 25, 2011 by adi_baricada

Dupa esecul de la Jarama,trupele nationaliste incearca o noua tentativa de incercuire a Madridului prin nord-est, insa acest lucru era foarte greu de realizat in razboiul-fulger al lui Franco ,fara o ocupare rapida a orasului Guadalajara.Benito Mussolini,liderul fascist italian a cerut spaniolilor onoarea de a cuceri aceasta reduta republicana.Avand acceptul lui Franco,italienii mobilizeaza Corpo Truppe Volontarie (CVT) in numar de peste 35 de mii de soldati sub comanda generalului Roatta impartiti in 4 divizii:1.Dio Lo Vuole,2.Fiame Nere,3.Penne Nere 4.Littorio, completati de divizia spaniola Soria care avea un numar de peste 15.000 de oameni plus 89 tancuri,200 piese de artilerie si 62 de avioane.Acestor trupe li se vor opune in conflict trupele republicane,la inceput sub forma Corpului de Armata 12 Republican diviziile 11,,12 si 14 avand 10.000 de oameni,acestora adaugandu-se intariri de peste 25 de mii de oameni in zilele urmatoare ,trupe formate in special sub steagul Divizia 11 Brigazile internationale,cele mai importante fiind brigazile Garibaldi ,Thaelmann,si El Campesino alaturi de trupe mecanizate ,70 de tancuri si 120 de aeroplane.
Atacul CVT ,reprezentat de divizia 2 Fiame Nere ,reuseste sa respinga Divizia 12 Republicana pana la Brihuega ,o actiune sustinuta si de Divizia Soria,insa atacul este incetinit de o opozitie dura pe 10 martie la Brihuega din partea celor 3 divizii 11,12,14 ale Armatei 4 Republicane sustinute de tancuri si aviatie sovietica.Armata republicana se aseaza pe aliniamentul Trijueque-Torija aparata de Divizia 11 iar Divizia 14 apara zona Brihuega-Torija cu Divizia 12 in expectativa.Palatul Ibarra era o fortareata cu un rol major in apararea zonei Brihuega,sarcina cuceririi acestei locatii fiind preluate de Brigazile Internationale 11 si 12 caruia i se opunea Divizia Fiame Nere,care insa a cedat foarte usor pozitiile preluate anterior,aceasta batalie a fost cunoscuta sub numele de “micul razboi civil italian” datorita unei prezentei Batalionului Garibaldi ,italian ,in randul antifascistilor republicani, o batalie dusa pe 10 si 11 martie cu mari pierderi de ambele parti.Pe cealalta parte a frontului ,trupele pro-Franco reusesc un mic succes partial iar Penne Nere se apropie destul de mult de Trijueque reusind sa cucereasca orasul provocand mari pierderi Brigazii 11 care resuseste sa opreasca in cele din urma asaltul fascist chiar pe aliniamentul drumului dintre Torija si Trijueque.Pe 12 martie,profitand de stationarea italienilor, trupele antifasciste se reorganizeaza si profitand de suport aerian si mecanizat incearca sa recucerasca orasul.Asaltul a fost initiat de brigazile Thaelmann si El Campesino care au reusit sa castige orasul la baioneta fortand multe trupe defensive ale orasului sa se predea Concomitent ,pe celalat flanc ,brigada Garibaldi a repetat isprava colegilor republicani reusind sa alunge soldatii italiene dincolo de Brihuega,pe 13 si 14 martie marsul continua ,iar armatele republicane alaturi de divizia de tancuri a lui Pavlov reusesc sa recucereasca pozitiile detinute inainte de 8 martie.
Considerata ca o victorie a republicanilor antifascisti contra trupelor pro-franchiste, mai mult italiene decat spaniole,acesta lupta a pus sub semnul intrebarii eficienta ajutorului italian si faptul ca motivarea trupelor nationaliste alogene era dificila si organizarea lor nu era adaptata la conditiile unui razboi civil ,ci doar la unul de invazie.De partea cealalta,desi aceasta lupta nu a adus schimbari majore ci doar o intarziere a unui deznodamant asteptat de toata Europa, a aratat faptul ca sub presiunea unui inamic strain ,trupele spaniole republicane au rezistat mult mai bine ,iar extinderea unor conflicte nationale in alte tari, ca cel italian,au adus castig de cauza internationalistilor.

Batalia de pe valea Jarama ,7 -21 februarie 1937

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , on February 20, 2011 by adi_baricada


Spania,1937 ,Razboiul civil spaniol.Conflictul dintre trupele republicane loialiste si cele nationaliste rebele conduse de generalul Franco se afla la apogeu.Armata franchista formata din trupe profesioniste sustinute de trupe fasciste italiene si tehnica de lupta nazista avanseaza cu usurinta spre capitala Madrid,trupele republicane se opun cu greutate desi sustinute de anarhisti,comunisti si brigazile internationale sunt slab pregatite militar avand totusi suport sovietic aduse prin intermediul comunistilor.
Valea Jarama,avea o importanta strategica ,ea asigura legaturile Madridului cu estul Spaniei prin Valencia,vitala pentru trupele loialiste privind aprovizionarea cu resurse si evita izolarea Madridului de catre nationalisti.Ofensiva trupelor franchiste de pe 7 februarie 1937 ,sustinute de artileria grea germana si trupele de aviatie ale Legiunii Condor,avanseaza repede reusind sa cucereasca Ciempozuelos,,Morata de Tajuna si Arganda.Rezistenta republicana este slaba,insa pe 12 februarie datorita ajutorului Brigazilor internationale formate din recruti britanici si americani, se reuseste stabilizarea liniei frontului pe malul de est al raului Jarama, un mare rol fiind dat de aviatia si tancurile sovietice care reusesc sa asigure o superioritate terestra si aeriana in fata germanilor.Aceasta vale a raului Jarama va fi cunoscuta sub numele de “Valea sinucigasa” datorita numeroaselor pierderi de vieti omenesti,in special de catre Batalionul Abraham Lincoln,care a suferit cele mai mari pierderi.Pe 18 februarie republicanii incearca sa sparga frontul nationalist,tinta fiind colina Pingarron,insa avand trupele intr-un numar redus ,nu reusesc sa cucereasca obiectivul,frontul ramanand stabil pana la sfarsitul razboiului.
Desi au avut numeroase pierderi,trupele republicane si brigazile internationale au adus prin aceasta “baie de sange” un ragaz guvernului de la Madrid ,un plus de moral republicanilor si au stopat razboiul-fulger al lui Franco care a fost fortat sa regandeasca strategia.