Archive for franco

Antifascism romanesc in razboiul civil spaniol

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on May 8, 2011 by adi_baricada

Aceasta postare nu elogiaza national-comunismul de tip stalinist din perioada 1945-1989 ca regim opresiv si totalitar, ci prezinta activitatea antifascista romaneasca din perioada razboiului civil spaniol,in special a comunistilor romani care se aflau in ilegalitate in perioada in care adorarea cultului personalitatii regelui Carol al doilea si populismul ideologic al miscarii legionare erau primordiale in paturile sociale burgheze si latifundiare.Socialismul si miscarile “extremiste” pro-moscovite erau foarte usor de blamat si de acuzat de ilegalism de catre clicile capitaliste sau national-crestine intr-o perioada maxima de exploatare a proletariatului,dar problema asta o lasam pe alta data.
Chiar de la infaptuirea statului fascist italian sau al instaurarii regimului nazist,comunistii romani au protestat impotriva neutralitatii binevoitoare a marilor puteri europene sau americane, care nu considerau periculoase regimurile dictatoriale din estul Europei, dar mai ales cele din Germania sau Italia , iar atunci cand aceleasi puteri “democratice” capitaliste au sabotat guvernul spaniol republican legitim ales ,antifascistii romani au luat atitudine implicandu-se in campanii populare pentru a protesta oficial atat impotriva fascismului cat si a tolerantei destul de mari pe care autoritatile romane o aveau fata de acest flagel.
Pe 1 septembrie 1936, ziarul “Scanteia”, organul de presa al comunistilor romani incerca sa mobilizeze proletariatul si organizatiile democratice pentru comitete cu scopul de a ajuta poporul spaniol asupra careia plana pericolul franchist alaturi de aliatii sai ,nazistii si fascistii .In vara anului 1936 ,delegati ai sindicatelor muncitoresti si cei ai transporturilor feroviare,in special,au trimis mesaje de solidaritate republicanilor spanioli si au demonstrat in fata ambasadei spaniole de la Bucuresti pentru a-si sustine punctul de vedere.
Una dintre cele mai mari manifestatii antifasciste ,de solidaritate cu poprul spaniol,s-a desfasurat concomitent pe 1 mai 1937 ,cand in majoritatea oraselor mari ca Bucuresti,Timisoara,Iasi,Brasov,Braila, Targu Mures ,lumea s-a strans pentru a protesta impotriva militarismului fascist si pentru a condamna agresiunea militara nationalista a generalului spaniol Franco.
Desi zeci de mii de romani au protestat impotriva acestei atitudini pro Franco a marilor puteri occidentale,guvernul Romaniei ,prin intermediul ministrului de afaceri externe,Nicolae Titulescu,a declinat orice oferta de a ajuta guvernul spaniol si s-a raliat Ligii Natiunilor pentru o politica de non-interventie.
Ajutorul autoritatilor romane acordat Republicii Spania s-a limitat doar la permiterea navelor spaniole de a incarca petrol pe tancurile Comperos si Remedios in perioada celei de a doua jumatati a anului 1936 si inceputul anului 1937, cand apoi statul roman a interzis orice acces al navelor republicane in porturile romanesti datorat mai ales cresterii influentei nationalismului in Romania.
Numeroasele congrese ale antifascistilor romani condusi de Nicolae Lupu si in care erau prezenti atat comunistii cat si socialistii ,independent-socialistii,Frontul Democratic al studentilor romani, sindicatul tinerilor socialisti si numerosi membrii ai sindicatelor muncitoresti, au decis implicarea activa a antifascistilor romani in razboiul civi spaniol cu dezacordul total al guvernantilor pro-nationalisti cu riscul ca activitatiile lor sa devina ilegale.Primul pas a fost realizat prin strangerea de colete ce contineau bani,imbracaminte,mancare si orice era nevoie pentru a ajuta poporul spaniol aflat in primejdie, in acelasi timp crescand considerabil numarul de brosuri de propaganda antifascista dar mai ales anti-franchista. Punctul culminant al acestei mobilizari a fost dat de comunistii romani care au decis trimiterea de voluntari de frontul de razboi din Spania,in numar de 500 de membri,alaturi de comunisti participand si membrii ai altor partide politice ,miscari sindicale sau studentesti ce condamnau fascismul.Cu aceasta ocazie , organizatiile protestau ,indirect,si impotriva regimului monarhic autoritarist de la Bucuresti si cresterii influentei legionarismului de tip national-crestin in politica romaneasca.

Sursa:International Solidarity with the Spanish Republic

Advertisements

Caderea Barcelonei rosii si sfarsitul autonomiei catalane

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , on April 17, 2011 by adi_baricada

“La Barcelona Roja” sau Barcelona cea rosie reprezenta tot ceea ce nationalisti urau cel mai mult, un stat autonom,cu organizare socialista, cu un spirit ateist extrem de dezvoltat si valori catalane atat de opuse “spiritului spaniol”,astfel aceasta citadela reprezenta inamicul numarul unu al nationalistilor crestini spanioli.
Dupa un inceput entuziast in razboi,moralul catalanilor incepuse sa scada datorita numeroaselor victorii nationaliste,iar apropierea acestora de Catalunia si disensiunile dintre diferitele factiuni politice din Barcelona ingreunase cu mult pregatirea defensiva a orasului.Situatia era destul de grava in a doua parte a conflictului civil ,o armata decimata dupa esecul de pe raul Ebro care, dupa renuntarea la Brigazile internationale ,devenise o umbra a Armatei Populare,conflictele interne dintre aliatii politici,acestora adaugandu-se exodul masiv al catalanilor spre Franta datorita temerilor legate de venirea nationalistilor si scaderea nivelului de trai .
Pe fondul acestor vulnerabilitati din tabara catalana,ofensiva nationalista parea mai facila ca niciodata,mai ales ca Franco primise un consistent ajutor din partea fascistilor si nazistilor.Pentru aceasta ofensiva, Franco mobilizeaza peste 300 000 de soldati,300 de tancuri,500 de avioane si 1400 de tunuri ,aceste trupe fiind asezate pentru cea mai mare ofensiva de pana atunci ,armata fiind masata intre muntii Pirinei si Marea Mediterana.
Atacul trebuia sa fie initial lansat pe 10 decembrie 1937,insa conditiile meteorologice si organizarea in detaliu a asaltului final care trebuia sa fie impecabila ,a facut ca atacul sa fie amanat pana pe 23 decembrie.
Republicanii vor incerca sa previna aceasta ofensiva si vor reusi realizarea unor incursiuni in tabara franchista soldate cu o victorie minora pe 25 decembrie , un succes datorat elementului surpriza si inundarii raului Ebrului, care vor bloca pentru o perioada trupele franchiste in sectorul sudic,cu toate acestea pe 3 ianuarie 1938 italienii cuceresc Borjas Blanca.Apararea catalana rezista din ce in ce mai greu ,iar pe 9 ianuarie ,superioritatea neta a nationalistilor face ca frontul de nord sa cada si sa usureze cu mult avansarea trupelor nationaliste spre Barcelona.Orasele din apropierea Barcelonei cad unul dupa altul,pe 15 ianuarie Tarragona si Cervera ,unde republicanii sufera numeroase pierderi,aproximativ peste 23 000 de prizonieri si 5000 de morti.
Marsul continuu al franchistilor spre Barcelona si bombardarea constanta a orasului de catre Legiunea Condor,care avea o superioritate aeriana de sase la unu, a facut din simbolul catalan un oras aproape imposibil de aparat.Retragerea trupelor generalului Rojo din Barcelona,care parea mai mult interesat de asigurarea securitatii exodului populatiei catre Franta decat de apararea orasului ,a facut ca pe 24 si 25 ianuarie, armata lui Franco sa se apropie de oras ,iar pe 26 ianuarie 1938, Barcelona sa fie sub autoritatea lui Franco.Armata rebela incearca sa stopeze deplasarea refugiatilor spre Franta reusind sa cucereasca Girona pe 3 februarie si sa ajunga la granita cu Franta pe 9 ianuarie.Totusi ei nu reusesc sa opreasca deplasarea masiva a populatiei spre Franta care pe 10 ianuarie trece granita de nord intr-un numar de peste 500 000 de refugiati.
Caderea Cataluniei va forta guvernul spaniol republican sa-si dea demisia alaturi de presedintele Azana, iar pe 27 ianuarie 1938 Spania sa fie condus pe regimul franchist.

Asediul asupra Madridului 18 iulie 1936-28 martie 1939

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , on April 10, 2011 by adi_baricada

Asediul asupra Madridului a durat aproximativ 3 ani si l-a convins pe Franco ca Madridul, este un oras prea bine aparat ca sa fie luat printr-un atac frontal ,fortandu-l astfel pe generalul nationalist sa renunte la “razboiul-fulger” si sa adopte un alt tip de abordare al capitalei, acela al unui razboi de uzura, mai precis incercuirea orasului si incercarea de a-l prelua printr-o stare de asediu prelungita.
Primul plan al lui Franco era acela ca trupele sa debarce in sudul tarii,la Algeciras,cu trupele maure ale Armatei de Africa si de acolo impreuna cu generalul Yague sa marsaluiasca spre Madrid .Concomitent,garnizoana orasului Madrid ,fidela nationalistilor si avandu-l printre instigatori pe generalul Mola ,avea ca obiectiv sa puna mana pe putere printr-o lovitura de stat pe 18 iunie 1936 ,soldata insa cu esec datorita exemplarei mobilizarii a proletarilor si a militantilor anarhisti care vor restabili ordinea pana pe 20 iunie.Esecul loviturii de stat il va obliga pe Mola sa se retraga din Madrid si sa mobilizeze de acolo toate trupele nationaliste din interiorul Spaniei pentru a avansa spre nordul Spaniei si a deschide acolo un nou front.
Armata franchista avanseaza inca din luna august 1936 spre Madrid ,iar trupele trimise de guvernul spaniol sunt anihilate rand pe rand la Badajoz,Burgos si Parla ,facand ca rebelii sa ajunga la sfarsitul lunii noiembrie la periferia capitalei.Pericolul unei capturarii a orasului de catre atacatori va forta guvernul spaniol sa se retraga la Valencia unde deocamdata un atac al rebelilor nu era planificat.Odata cu marsul trupelor lui Franco spre Madrid va avea loc interventia trupelor si ajutoarelor aliatilor ideologici ,Germania nazista si Italia fascista de partea trupelor rebele si Uniunea Sovietica de partea republicanilor, interventia sovieticilor fiind datorata in special comunistilor spanioli ,alaturi de sovietici facandu-si aparitia Brigazile Internationale, formate din voluntari straini antifascisti,indeosebi membri ai partidelor comuniste europene si nord-americane.
Prima lupta ce a avut loc in jurul Madridului a fost declansata pe 7 noiembrie 1936 ,cand 20 000 de mauri au incercat sa treaca raul Manzanares ,insa au fost respinsi de cele peste 12.000 de trupe locale ajutate ulterior de alte 30 000 venite in ajutor printre care si “columnele” anarhiste conduse de Buenaventura Durutti,care desi inferioare ca pregatire de lupta si armament, au rezista eroic pe baricadele madrilene.Odata cu intrarea brigadistilor in lupta ,trupele guvernamentale stabilizeaza frontul si lanseaza un atac spre Casa de Campo, o locatie din afara orasului,unde rebelii incercau sa-si creeze o baza si un punct de plecare pentru urmatoarele incursiuni in oras,o locatie pe care madrilenii o ocupa cu numeroase pierderi.Pe 19 noiembrie 1936 trupele rebele lanseaza un ultim atac asupra orasului care va fi inca o data respins si-l va obliga pe Franco sa renunte deocamdata la cucerirea orasului ,dispunand concentrarea trupelor in zona proxima orasului pentru un razboi de asediu.
Victoriile rebelilor din 1937 si apropierea lor de capitala, forteaza trupele Madridului sa incerce sa sparga incercuirea armatelor rebele,insa trupele republicane si mai ales brigadistii internationali sunt respinsi de fiecare data,cea mai consistenta actiune fiind cea din luna mai 1937, una dintre ultimele tentative de a sparge blocada franchista.Odata cu venirea unui masiv ajutor sovietic, trupele republicane se vor organiza in Armata Populara si vor incerca sa participe la lupte decisive pentru a stopa ofensiva franchista dinspre sud.Cucerirea Tarii Bascilor a lasat Madridul descoperit in nord si l-a obligat pe comandatul armatei populare ,generalul Rojo,sa atace Teruelul pentru a preintampina un eventual asalt franchist si sa incerce stabilirea unei linii de front.Blocarea armatelor rebele pe acest aliniament nu conferea o mare siguranta trupelor loialiste insa dadea timp madrilenilor sa se pregatesca pentru un iminent atac decisiv asupra orasului.
Bombardarea constanta a Madridului intre anii 1937-1938,situatia dezastruoasa a frontului la sfarsitului anului 1938 precum si pierderea de numeroase efective militare prin dezintegrarea anumitor parti ale Armatei Populare cauzate de dispute politice, va provoca o criza de autoritate a puterii si va imparti tabara republicana in cei care doreau o pace cu Franco si cei care incercau sa apere orasul pana la finalul luptelor.Deoarece ultimii reprezentanti ai guvernului,restul de brigadisti internationali ramasi si marea majoritate a celor care nu doreau o pace cu Franco au parasit orasul,republicanii anticomunistii , cei care ramasesera in marea lor majoritate in oras vor avea castig de cauza si prin reprezentatul lor,colonelul Casado ,vor preda orasul armatelor rebele,fara lupta, in termeni de predare neconditionata la 28 martie 1939.Trupele invingatoare vor ocupa orasul si vor macelari peste 20 000 de civili si fosti soldati ca “recompensa” pentru rezistenta opusa lui Franco .

Ofensiva lui Franco din nord 19.08-5.09.1936

Posted in my war with tags , , , , , , , , on April 9, 2011 by adi_baricada

Tara Bascilor a fost o adepta a autonomismului local si a independentei fata de coroana spaniola, o regiune cu un statut aparte , un teritoriu cu o cultura si o mentalitate care avea destul de putine elemente comune cu cele ale Spaniei monarhice.Totusi in momentul in care Spania republicana i-a acordat acest drept la autonomie, loialitatea fata de regimul republican a fost neconditionata desi existau doua componente ale acestui autonomism local care se impacau greu cu noua Spanie republicana , ideea de nationalism si crestinism.
Exceptand aceste caracteristici ideologice ale bascilor, zona avea o deosebita importanta economica si strategica, detinand cele mai importante resurse de minereu de fier din Spania ,un metal extem de pretios mai ales pe timp de razboi.Fierul reprezenta o prada foarte atragatoare pentru armata rebela care putea face rost de importante resurse pentru dezvoltarea industriei militare insa in acelasi timp se putea crea o baza in nord pentru urmatoarele atacuri nationaliste ,astfel ca ocuparea Tarii Bascilor de catre acestia era vitala.
Nationalistii declanseaza conflictul in acesta regiune, ce va purta ulterior numele de “campania Guipuzcoa “si care avea drept scop cucerirea regiunii basce de catre armatele lui Franco si izolarea Tarii Bascilor fata de granita franceza.
Oficial , acesta campanie a inceput odata cu batalia de la Irun dintre 19 august si 5 septembrie 1936, o lupta ce a fost influentata de forta navala a rebelilor ,care cu ajutorul flotei de pe coasta de nord est a Spaniei a reusit sa mentina o presiune constanta asupra orasului pana cand apropierea trupelor rebele de oras a fost destul oportuna pentru un atac terestru.Armata republicana ,formata mai ales din basci, francezi antifascisti si anarhisti avea o superioritate numerica insa tehnica de lupta nationalista a compensat deficitul de trupe apasand balanta catre nationalisti ,care dobandesc o victorie cu pierderi insignifiante si reusesc sa deschida frontul de lupta intr-un conflict ce va purta numele de “razboiul din nord”.

Ultima ofensiva republicana de pe raul Ebro 24 iulie-18 noiembrie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , on April 3, 2011 by adi_baricada

Guvernul spaniol , acum mutat la Barcelona,spera intr-o ultima sansa de a apara republica de la disparitie,acesta speranta fiind legata de o ofensiva pe raul Ebru cu scopul de a recastiga ceea ce pierdusera in ofensiva nationalista din Aragon sau macar refacerea legaturilor dintre Barcelona si restul de teritorii ramase sub autoritatea guvernului republican.Acest atac disperat va mobiliza ultimele resurse ale armatei republicane, partial dezintegrate, sustinute de aportul Brigazilor Internationale ramase in Spania ,in special Brigada 15,ajungand sa stranga in total aproximativ 80 000 de oameni.
Pe 25 iulie, trupele republicane vor lansa o ofensiva surpriza reusind sa recastige Gandesa,trupele nationaliste formate din trupe maure nereusind sa respinga atacul initial.Aceasta victorie temporara nu va fi consolidata, deoarece o puternica flota a aviatiei germane reprezentata de Legiunea Condor care , in numar de peste 500 de aparate de zbor,va bombarda constant aceste pozitii ocupate de republicani,un bombardament excesiv datorat superioritatii aeriene,cele 75 de avioane republicane ,multe dintre ele uzate nereusind sa faca fata aviatiei germane.Avantajul aerian va fi exploatat la maxim de nationalisti, care vor opri si pe alocuri vor incetini armatele republicane si convoaiele cu resurse ce alimentau aceste armate determinand multe pierderi in tabara republicana.
Raspunsul lui Franco este rapid ,el mobilizeaza cea mai mare armata de pana atunci,, aducand in aceasta zona majoritatea armatei stranse de pe tot teritoriul Spaniei plus o puternica artilerie fortand armata republicana sa adopte pozitii defensive in ziua de 3 august pe aliniamentul orasului Gandesa,Pozitionarea armatei republicane in acest mod va stabiliza linia frontului,ei reusind in acelasi timp sa forteze trupele franchiste ce se indreptau spre Valencia sa se retraga spre frontul de pe raul Ebro.Faptul ca armata republicana continua se dezintregreze sau ca diviziile luptau independent unele de altele,in functie de culoarea lor politica,i-au permis lui Franco sa nu se grabeasca si sa lanseze atacul final, pe 16 noiembrie 1938,in sase locatii diferite, reusind sa destabilizeze frontul republican si sa provoace numeroase pagube atat umane cat si materiale.Conform datelor oficiale,numarul mortilor si al victimelor au facut din batalia de pe Ebro ca fiind cea mai dura si sangeroasa batalie din istoria Spaniei,75 000 de victime din randul trupelor republicane si 60 000 victime apartinand armatei lui Franco.
Practic ,aceasta campanie a insemnat disparitia armatei populare republicane,distrugerea totala a flotei aeriene ,retragerea din razboi a Brigazilor Internationale si a lasat drum liber trupelor nationaliste spre ultimele centre de rezistenta antifascista,Barcelona si Valencia.

Asaltul asupra Liniei Matallana18-24 iulie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , on April 3, 2011 by adi_baricada

Linia Matallana reprezenta una dintre cele mai puternice sisteme de fortificatii din Spania razboiului civil,care raportata la alte sisteme de fortificatii din acea perioada, gen Maginot,Siegfried sau Centura de fier basca( Cinturrion de Hierro) fusese construita cu foarte putine resurse.Aceasta linie avea avantajul unei aparari in adancime si un relief ce provoca atacatorului imposibilitatea de a sustine un atac rapid,acestora adaugandu-se un sistem de blindaj care conferea siguranta in cazul unui bombardament cu bombe de peste 1000 tone.
Aceasta linie asigura defensiva orasului Valencia,care devenisera noua capitala a Spaniei republicane,si astfel noua tinta a generalului Franco care vroia sa amane atacul asupra Barcelonei,temandu-se de o reactie franceza asupra Cataluniei,la fel ca al Germaniei in cazul Anschluss-ului.
Ofensiva de cucerire a orasului Valencia va incepe pe 25 aprilie,iar Franco va mobiliza pentru acest atac aproximativ 125 000 de soldati ,acestora alaturandu-se fascistii italieni si unitati aeriene ale Legiunii Condor, ajutor insumat cu peste 1000 de tunuri si peste 400 de avioane.
Planul de distrugere a republicii de catre Franco nu consta neaparat intr-un “Blitzkrieg”, plan la care renuntase dupa esecul de la Madrid,ci un razboi de uzura in care cantitatea de pierderi provocata adversarilor era primordiala.Timpul nu reprezenta un argument pentru Franco pentru a castiga razboiul,astfel rebelii au avut timp destul sa se organizeze, acest atac nefiind sub presiunea factorului temporal.
Aceasta lupta se va desfasura sub semnul echilibrului numeric, republicanii mobilizand un numar apropiat de efective,primind pe timpul luptelor suport aerian si terestru din partea sovieticilor,astfel ca orice detaliu era important si poate decisiv.
Nationalistii avanseaza greu datorita terenului accidentat si al conditiilor meteo defavorabile,totusi ei reusesc sa ajunga la Castellon,pe care il cuceresc reusind sa creeze aici o baza militara ,ce va fi locul de pornire pentru atacul decisiv asupra Valenciei.Ei vor incerca sa controleze zona montana din aceasta regiune,insa esecul de la Sagunto, va obliga trupele rebele sa se limiteze la orasul Castellon.
La 25 iulie este lansat atacul rebel asupra orasului Valencia,trupele plecate de la Castellon vor ataca prin 2 puncte, o parte prin Sierra de Espadan si o alta prin est si coasta estica a Spaniei.Ambele atacuri se vor solda cu doua esecuri ale armatelor franchiste,orasul Sierra de Espadan fiind un oras prea rezistent pentru franchisti iar linia Matallana impenetrabila pentru atacatori.Astfel,dupa o alta serie de asalturi asupra liniei Matallana concretizata prin pierderi de peste 20 000 de soldati,Franco va stabili linia de front la 40 de kilometri de Valencia si va decide sa renunte la atacul asupra orasului incercand sa continue ofensiva din nord.
Putem considera aceasta tentativa de cucerire a orasului Valencia, nu neaparat un esec al rebelilor cat mai mult o victorie a valencienilor,care ajutati de conditiile meteo favorabile,terenul denivelat dar mai ales de coordonarea excelenta a defensivei din jurul Liniei Matallana si ajutorul sovietic au reusit sa blocheze un atac care avea o superioritate neta a tehnicii de razboi.Aceasta lupta ,dar mai ales deznodamantul ei ,va da ragaz catalanilor sa se organizeze pentru asaltulul final al nationalistilor.

Ofensiva franchista din Aragon 7 martie-19 aprilie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on April 2, 2011 by adi_baricada

Franco va cuceri Teruel si profitand de demoralizarea trupelor republicane, va lansa cea mai importanta ofensiva de pana atunci,scopul fiind ruperea frontului si izolarea Cataluniei fata de restul teritoriilor republicane.Pentru acest lucru, nationalistii vor mobiliza in jur de 100 000 de oameni alaturi de cel mai important si consistent ajutor german si italian de pana atunci,asistenta militara de peste 950 de avioane si 200 tancuri ,pe langa aceste trupe crestea si numarul de arme din tabara nationalista datorat productiei de fier din Tara Bascilor,cea mai bogata zona in resurse de fier,care acum era sub ocupatie franchista.Aceasta campanie venea la un moment oportun si datorita faptului ca armata republicana avea efective reduse cauzate de pierderile imense de oameni si resurse de la Teruel precum si a rupturii totale dintre comunisti si aliatii lor ,anarhisti si neomarxisti,totusi, armata populara va reusi sa stranga un numar apreciabil de soldati la un nivel apropiat de numarul franchistilor .Din pacate pentru aparatori situatia internationala ii era potrivnica,URSS-ul,aliatul traditional al guvernului spaniol va incerca sa faca o “pace” cu puterile vestice si Germania nazista,reducand drastic ajutorul acordat pana atunci guvernului spaniol slabind astfel armata populara.
Ofensiva lansata de Franco se va desfasura de pe 7 martie si se va baza pe castigarea malului drept al raului Ebru cu ajutorul unei puternice sustineri aeriene a Legiunii Condor plus 3 armate nationaliste alaturate unui corp maur din Armata de Africa.Operatiunea va avea un succes major si va fi intarita de victoria italiana de la Rudilla, care va produce in randul trupelor guvernamentale o scadere drastica a moralului .Acest lucru va avea consecinte grave si pe plan politic si va avea urmari in dezvoltarea conflictului intern al principalelor organizatii politice ,comuniste,marxiste ,anarhiste sau republicane ,care se invinovateau una pe alta, pentru esecurile inregistrate pana atunci de armatele guvernamentale ,ajungandu-se pana la masuri extreme gen sabotarea atacurilor alaturi de aliati si epurarea ofiterilor pe criterii politice.Armata lui Franco va profita de aceasta atitudine a inamicilor si va avansa rapid cucerind Lleida si Gandesa ,apropiindu-se amenintator de Barcelona, pe care o vor ocoli ,alegand sa se indrepte spre coasta de est.Aici vor realiza o punte intre teritoriile centrale nationaliste si Marea Balearica in momentul in care vor ajunge pe coasta marii Balearice pe 19 aprilie,izoland definitiv Catalunia de restul Spaniei republicane .
Cu aceasta campanie victorioasa,Franco va reusi sa atraga atentia lumii si sa convinga puterile europene de faptul ca destramarea Spaniei republicane era inevitabila,aceasta ofensiva franchista va produce ruptura decisiva si definitiva dintre aliatii republicani ,comunisti si anarhisti ,retragerea sprijinului sovietic si fortarea guvernului republican de a-si juca ultima carte printr-o ofensiva disperata, cea de pa raul Ebro.