Monopolul si moartea anarhismului romanesc

Desi pare ilogic din punct de vedere semantic si pe alocuri aberant,titlul reflecta situatia asa zisului anarhism romanesc,prin alaturarea unor termeni ce nu au vreo legatura intre ei,” monopol” care este un termen ce provine din economia entitatilor autoritariste contrare principiilor anarhismului ,iar “anarhismul romanesc” este un termen pe alocuri riscant,referindu-se mai mult la niste structuri eterogene din acest spatiu decat la o organizare efectiva a acestei ideologii in Romania.
Ma gandeam sa fac o radiografie a anarhismului romanesc,dar din lipsa unor informatii neconfirmate pot enumera doar cativa anarhisti gen Zamfir Arbure sau Panait Istrate(?) si cam atat, desi in Europa au fost destule “miscari de trupe” in a doua jumatate a secoului XIX si prima jumatate a secolului XX in randul anarhistilor. O data cu instaurarea comunismului autoritar sovietic, ideea de anarhism este exclusa,toate fundamentele “stangii” politice fiind absorbite de national-comunism. Odata cu reinstaurarea “democratiei” de la sfarsitul anului 1989 si dezvoltarea tehnologiei informatice ,anarhistii au incercat sa se adapteze cerintelor pietei incercand slabe tentative de formare ale unor grupari anarhiste ,cel mai important fiind Frontul Anarhist din Craiova care nefiind organizat in mod eficient si neavand un numar de membrii care sa reziste presiunii autoritatilor a disparut dupa scena “undergroundului” romanesc.Alte tentative de manifestare ale anarhismului romanesc apar mai multor sub forma unor bloguri personale decat reprezentari ale unor organizatii anarhiste unde punem enumera reteaua Food Not Bombs,prezenta in Bucuresti si in principalele orase din tara ca Timisoara,Cluj,Iasi sau Brasov,Federatia Anarhista (http://federatia-anarhista.blogspot.com/) sau anumite factiuni Indymedia ,si cam atat.
Cine sunt anarhistii romani?
Anarhistii romanii sunt in special tineri ,unii dintre ei nascuti inainte din 1989 ,altii dupa “mascarada anticomunista” numita de unii revolutia din 1989, dar educati in epoca postcomunista si care au identificat ca principale probleme ale societatii actuale, economia capitalista (the winner takes all), reaparitia fenomenului nationalist( prezent atat in perioada interbelica dar si cea postbelica,national-comunista,care se manifesta prin eliminarea tuturor indivizilor care nu apartin unui standard etnic,rasial ,semit sau alte caracteristici ideale) , ale abuzurilor autoritatilor statului (ce se manifesta violent impotriva oricarui comportament sau manifestare considerate antisociale sau aducand prejudicii statului de drept) si al oricarui mod de organizare ce se opuneau dezideratelor anarhiste.
Daca am vorbit despre motivele organizarii asa zisei miscarii anarhiste romanesti ,sa vorbim si cine sunt/erau auto-intitulatii anarhisti romani:
-o ramura ar fi cea a punkerilor,care desi nu sunt in marea lor anarhisti ,au gasit destule elemente ale acestei culturi muzicale comune cu ideologia anarhista incat sa se considere ei insisi anarhisti sau dupa caz anarho-punkeri,
-“intelectualii de stanga” formata in general din studenti ai facultatilor cu profil socio-uman gen sociologie,drept,economie sau stiinte politice care neidentificandu-se cu doctrinele actuale “oficiale” au gasit in anarhism raspunsul lor la o societate injusta din punct de vedere economic,politic,social sau ecologist,
-“clasa muncitoare” prea insignifianta ca sa fie considerata o parte integranta al anarhismului romanesc,desi, eia ar fi trebuit sa fie principala “tinta” de atragere spre aceasta ideologie, conform principiilor anarhiste.
Cine a ucis anarhismul?
sau mai bine cine, de ce si cum,daca a existat vreun curent anarhist cu adevarat in Romania.E mai simplu decat s-ar crede,pe fondul acestui temperament balcanic,in care orice lucru sau idee este adaptabila si se poate conforma zonei ,in sensul ca “e doctrina lor dar merge cum vrem noi”,
-lipsa de solidaritate ,deficienta de organizare sau slaba informare a maselor privind anarhismul,nedetasarea ei de national-comunism ,
-“autoizolarea”,aceasta ideologie a ramas in stadiul de proiect,ea fiind propagata :-in mediile intelectuale cu acces restrans si chiar restrictiv indivizilor cu un alt tip de educatie sau un nivel de educatie inferior,
-in zonele “underground” unde atitudinea trendy gen “fuck the sistem” e la mare cautare sau pe internet,unde colaborarea dintre membrii unor forumuri,bloguri sau saituri specializate cu ceilalti utilizatori este greoaie si deficitara,
-neadaptarea acestui anarhism la cultura cotidiana,el ramamand la nivelul la nivelul secolului XIX desi “inamicii” si probleme sociale s-au dezvoltat sau au aparut alte probleme noi, odata cu dezvoltarea mijloacelor de productie,informare sau exploatare
Cine a “omorat” anarhismul?
pai tocmai acesti “anarhisti” in special cei intelectuali,care au acces la o sumedenie de informatii dar le pastreaza pentru propria cultura politica evitand “socializarea” anarhismului in randul maselor de un nivel inferior, care nu are resursele sa acceseze aceste informatii intr-un mod prin care sa le perceapa la un nivel specific lor(nu poti cere unui muncitor cu opt clase care are acasa o familie cu 2-3 copii si lucreaza 8-9 ore pe zi sa aiba timp sa caute informatii despre nu stiu ce doctrina in niste termeni ‘academici”)
Concluzia
Acesti “boieri ai mintii” ,termen preluat dupa cartea lui Sorin Adam Matei ,de tip anarhist, si-au arogat intreaga rensposabilitate de a raspandi anarhismul si dupa cum se manifesta sau nu se manifesta au toate sansele sa mentina anarhismul romanesc intr-o stare de coma profunda sau chiar sa-i grabeasca moartea.