Archive for nationalism

Antifascism romanesc in razboiul civil spaniol

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on May 8, 2011 by adi_baricada

Aceasta postare nu elogiaza national-comunismul de tip stalinist din perioada 1945-1989 ca regim opresiv si totalitar, ci prezinta activitatea antifascista romaneasca din perioada razboiului civil spaniol,in special a comunistilor romani care se aflau in ilegalitate in perioada in care adorarea cultului personalitatii regelui Carol al doilea si populismul ideologic al miscarii legionare erau primordiale in paturile sociale burgheze si latifundiare.Socialismul si miscarile “extremiste” pro-moscovite erau foarte usor de blamat si de acuzat de ilegalism de catre clicile capitaliste sau national-crestine intr-o perioada maxima de exploatare a proletariatului,dar problema asta o lasam pe alta data.
Chiar de la infaptuirea statului fascist italian sau al instaurarii regimului nazist,comunistii romani au protestat impotriva neutralitatii binevoitoare a marilor puteri europene sau americane, care nu considerau periculoase regimurile dictatoriale din estul Europei, dar mai ales cele din Germania sau Italia , iar atunci cand aceleasi puteri “democratice” capitaliste au sabotat guvernul spaniol republican legitim ales ,antifascistii romani au luat atitudine implicandu-se in campanii populare pentru a protesta oficial atat impotriva fascismului cat si a tolerantei destul de mari pe care autoritatile romane o aveau fata de acest flagel.
Pe 1 septembrie 1936, ziarul “Scanteia”, organul de presa al comunistilor romani incerca sa mobilizeze proletariatul si organizatiile democratice pentru comitete cu scopul de a ajuta poporul spaniol asupra careia plana pericolul franchist alaturi de aliatii sai ,nazistii si fascistii .In vara anului 1936 ,delegati ai sindicatelor muncitoresti si cei ai transporturilor feroviare,in special,au trimis mesaje de solidaritate republicanilor spanioli si au demonstrat in fata ambasadei spaniole de la Bucuresti pentru a-si sustine punctul de vedere.
Una dintre cele mai mari manifestatii antifasciste ,de solidaritate cu poprul spaniol,s-a desfasurat concomitent pe 1 mai 1937 ,cand in majoritatea oraselor mari ca Bucuresti,Timisoara,Iasi,Brasov,Braila, Targu Mures ,lumea s-a strans pentru a protesta impotriva militarismului fascist si pentru a condamna agresiunea militara nationalista a generalului spaniol Franco.
Desi zeci de mii de romani au protestat impotriva acestei atitudini pro Franco a marilor puteri occidentale,guvernul Romaniei ,prin intermediul ministrului de afaceri externe,Nicolae Titulescu,a declinat orice oferta de a ajuta guvernul spaniol si s-a raliat Ligii Natiunilor pentru o politica de non-interventie.
Ajutorul autoritatilor romane acordat Republicii Spania s-a limitat doar la permiterea navelor spaniole de a incarca petrol pe tancurile Comperos si Remedios in perioada celei de a doua jumatati a anului 1936 si inceputul anului 1937, cand apoi statul roman a interzis orice acces al navelor republicane in porturile romanesti datorat mai ales cresterii influentei nationalismului in Romania.
Numeroasele congrese ale antifascistilor romani condusi de Nicolae Lupu si in care erau prezenti atat comunistii cat si socialistii ,independent-socialistii,Frontul Democratic al studentilor romani, sindicatul tinerilor socialisti si numerosi membrii ai sindicatelor muncitoresti, au decis implicarea activa a antifascistilor romani in razboiul civi spaniol cu dezacordul total al guvernantilor pro-nationalisti cu riscul ca activitatiile lor sa devina ilegale.Primul pas a fost realizat prin strangerea de colete ce contineau bani,imbracaminte,mancare si orice era nevoie pentru a ajuta poporul spaniol aflat in primejdie, in acelasi timp crescand considerabil numarul de brosuri de propaganda antifascista dar mai ales anti-franchista. Punctul culminant al acestei mobilizari a fost dat de comunistii romani care au decis trimiterea de voluntari de frontul de razboi din Spania,in numar de 500 de membri,alaturi de comunisti participand si membrii ai altor partide politice ,miscari sindicale sau studentesti ce condamnau fascismul.Cu aceasta ocazie , organizatiile protestau ,indirect,si impotriva regimului monarhic autoritarist de la Bucuresti si cresterii influentei legionarismului de tip national-crestin in politica romaneasca.

Sursa:International Solidarity with the Spanish Republic

Advertisements

Caderea Barcelonei rosii si sfarsitul autonomiei catalane

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , on April 17, 2011 by adi_baricada

“La Barcelona Roja” sau Barcelona cea rosie reprezenta tot ceea ce nationalisti urau cel mai mult, un stat autonom,cu organizare socialista, cu un spirit ateist extrem de dezvoltat si valori catalane atat de opuse “spiritului spaniol”,astfel aceasta citadela reprezenta inamicul numarul unu al nationalistilor crestini spanioli.
Dupa un inceput entuziast in razboi,moralul catalanilor incepuse sa scada datorita numeroaselor victorii nationaliste,iar apropierea acestora de Catalunia si disensiunile dintre diferitele factiuni politice din Barcelona ingreunase cu mult pregatirea defensiva a orasului.Situatia era destul de grava in a doua parte a conflictului civil ,o armata decimata dupa esecul de pe raul Ebro care, dupa renuntarea la Brigazile internationale ,devenise o umbra a Armatei Populare,conflictele interne dintre aliatii politici,acestora adaugandu-se exodul masiv al catalanilor spre Franta datorita temerilor legate de venirea nationalistilor si scaderea nivelului de trai .
Pe fondul acestor vulnerabilitati din tabara catalana,ofensiva nationalista parea mai facila ca niciodata,mai ales ca Franco primise un consistent ajutor din partea fascistilor si nazistilor.Pentru aceasta ofensiva, Franco mobilizeaza peste 300 000 de soldati,300 de tancuri,500 de avioane si 1400 de tunuri ,aceste trupe fiind asezate pentru cea mai mare ofensiva de pana atunci ,armata fiind masata intre muntii Pirinei si Marea Mediterana.
Atacul trebuia sa fie initial lansat pe 10 decembrie 1937,insa conditiile meteorologice si organizarea in detaliu a asaltului final care trebuia sa fie impecabila ,a facut ca atacul sa fie amanat pana pe 23 decembrie.
Republicanii vor incerca sa previna aceasta ofensiva si vor reusi realizarea unor incursiuni in tabara franchista soldate cu o victorie minora pe 25 decembrie , un succes datorat elementului surpriza si inundarii raului Ebrului, care vor bloca pentru o perioada trupele franchiste in sectorul sudic,cu toate acestea pe 3 ianuarie 1938 italienii cuceresc Borjas Blanca.Apararea catalana rezista din ce in ce mai greu ,iar pe 9 ianuarie ,superioritatea neta a nationalistilor face ca frontul de nord sa cada si sa usureze cu mult avansarea trupelor nationaliste spre Barcelona.Orasele din apropierea Barcelonei cad unul dupa altul,pe 15 ianuarie Tarragona si Cervera ,unde republicanii sufera numeroase pierderi,aproximativ peste 23 000 de prizonieri si 5000 de morti.
Marsul continuu al franchistilor spre Barcelona si bombardarea constanta a orasului de catre Legiunea Condor,care avea o superioritate aeriana de sase la unu, a facut din simbolul catalan un oras aproape imposibil de aparat.Retragerea trupelor generalului Rojo din Barcelona,care parea mai mult interesat de asigurarea securitatii exodului populatiei catre Franta decat de apararea orasului ,a facut ca pe 24 si 25 ianuarie, armata lui Franco sa se apropie de oras ,iar pe 26 ianuarie 1938, Barcelona sa fie sub autoritatea lui Franco.Armata rebela incearca sa stopeze deplasarea refugiatilor spre Franta reusind sa cucereasca Girona pe 3 februarie si sa ajunga la granita cu Franta pe 9 ianuarie.Totusi ei nu reusesc sa opreasca deplasarea masiva a populatiei spre Franta care pe 10 ianuarie trece granita de nord intr-un numar de peste 500 000 de refugiati.
Caderea Cataluniei va forta guvernul spaniol republican sa-si dea demisia alaturi de presedintele Azana, iar pe 27 ianuarie 1938 Spania sa fie condus pe regimul franchist.

Monopolul si moartea anarhismului romanesc

Posted in anarhism, hmm with tags , , , , , , , , , , , , , , on January 2, 2011 by adi_baricada

Desi pare ilogic din punct de vedere semantic si pe alocuri aberant,titlul reflecta situatia asa zisului anarhism romanesc,prin alaturarea unor termeni ce nu au vreo legatura intre ei,” monopol” care este un termen ce provine din economia entitatilor autoritariste contrare principiilor anarhismului ,iar “anarhismul romanesc” este un termen pe alocuri riscant,referindu-se mai mult la niste structuri eterogene din acest spatiu decat la o organizare efectiva a acestei ideologii in Romania.
Ma gandeam sa fac o radiografie a anarhismului romanesc,dar din lipsa unor informatii neconfirmate pot enumera doar cativa anarhisti gen Zamfir Arbure sau Panait Istrate(?) si cam atat, desi in Europa au fost destule “miscari de trupe” in a doua jumatate a secoului XIX si prima jumatate a secolului XX in randul anarhistilor. O data cu instaurarea comunismului autoritar sovietic, ideea de anarhism este exclusa,toate fundamentele “stangii” politice fiind absorbite de national-comunism. Odata cu reinstaurarea “democratiei” de la sfarsitul anului 1989 si dezvoltarea tehnologiei informatice ,anarhistii au incercat sa se adapteze cerintelor pietei incercand slabe tentative de formare ale unor grupari anarhiste ,cel mai important fiind Frontul Anarhist din Craiova care nefiind organizat in mod eficient si neavand un numar de membrii care sa reziste presiunii autoritatilor a disparut dupa scena “undergroundului” romanesc.Alte tentative de manifestare ale anarhismului romanesc apar mai multor sub forma unor bloguri personale decat reprezentari ale unor organizatii anarhiste unde punem enumera reteaua Food Not Bombs,prezenta in Bucuresti si in principalele orase din tara ca Timisoara,Cluj,Iasi sau Brasov,Federatia Anarhista (http://federatia-anarhista.blogspot.com/) sau anumite factiuni Indymedia ,si cam atat.
Cine sunt anarhistii romani?
Anarhistii romanii sunt in special tineri ,unii dintre ei nascuti inainte din 1989 ,altii dupa “mascarada anticomunista” numita de unii revolutia din 1989, dar educati in epoca postcomunista si care au identificat ca principale probleme ale societatii actuale, economia capitalista (the winner takes all), reaparitia fenomenului nationalist( prezent atat in perioada interbelica dar si cea postbelica,national-comunista,care se manifesta prin eliminarea tuturor indivizilor care nu apartin unui standard etnic,rasial ,semit sau alte caracteristici ideale) , ale abuzurilor autoritatilor statului (ce se manifesta violent impotriva oricarui comportament sau manifestare considerate antisociale sau aducand prejudicii statului de drept) si al oricarui mod de organizare ce se opuneau dezideratelor anarhiste.
Daca am vorbit despre motivele organizarii asa zisei miscarii anarhiste romanesti ,sa vorbim si cine sunt/erau auto-intitulatii anarhisti romani:
-o ramura ar fi cea a punkerilor,care desi nu sunt in marea lor anarhisti ,au gasit destule elemente ale acestei culturi muzicale comune cu ideologia anarhista incat sa se considere ei insisi anarhisti sau dupa caz anarho-punkeri,
-“intelectualii de stanga” formata in general din studenti ai facultatilor cu profil socio-uman gen sociologie,drept,economie sau stiinte politice care neidentificandu-se cu doctrinele actuale “oficiale” au gasit in anarhism raspunsul lor la o societate injusta din punct de vedere economic,politic,social sau ecologist,
-“clasa muncitoare” prea insignifianta ca sa fie considerata o parte integranta al anarhismului romanesc,desi, eia ar fi trebuit sa fie principala “tinta” de atragere spre aceasta ideologie, conform principiilor anarhiste.
Cine a ucis anarhismul?
sau mai bine cine, de ce si cum,daca a existat vreun curent anarhist cu adevarat in Romania.E mai simplu decat s-ar crede,pe fondul acestui temperament balcanic,in care orice lucru sau idee este adaptabila si se poate conforma zonei ,in sensul ca “e doctrina lor dar merge cum vrem noi”,
-lipsa de solidaritate ,deficienta de organizare sau slaba informare a maselor privind anarhismul,nedetasarea ei de national-comunism ,
-“autoizolarea”,aceasta ideologie a ramas in stadiul de proiect,ea fiind propagata :-in mediile intelectuale cu acces restrans si chiar restrictiv indivizilor cu un alt tip de educatie sau un nivel de educatie inferior,
-in zonele “underground” unde atitudinea trendy gen “fuck the sistem” e la mare cautare sau pe internet,unde colaborarea dintre membrii unor forumuri,bloguri sau saituri specializate cu ceilalti utilizatori este greoaie si deficitara,
-neadaptarea acestui anarhism la cultura cotidiana,el ramamand la nivelul la nivelul secolului XIX desi “inamicii” si probleme sociale s-au dezvoltat sau au aparut alte probleme noi, odata cu dezvoltarea mijloacelor de productie,informare sau exploatare
Cine a “omorat” anarhismul?
pai tocmai acesti “anarhisti” in special cei intelectuali,care au acces la o sumedenie de informatii dar le pastreaza pentru propria cultura politica evitand “socializarea” anarhismului in randul maselor de un nivel inferior, care nu are resursele sa acceseze aceste informatii intr-un mod prin care sa le perceapa la un nivel specific lor(nu poti cere unui muncitor cu opt clase care are acasa o familie cu 2-3 copii si lucreaza 8-9 ore pe zi sa aiba timp sa caute informatii despre nu stiu ce doctrina in niste termeni ‘academici”)
Concluzia
Acesti “boieri ai mintii” ,termen preluat dupa cartea lui Sorin Adam Matei ,de tip anarhist, si-au arogat intreaga rensposabilitate de a raspandi anarhismul si dupa cum se manifesta sau nu se manifesta au toate sansele sa mentina anarhismul romanesc intr-o stare de coma profunda sau chiar sa-i grabeasca moartea.