Archive for razboi

Antifascism romanesc in razboiul civil spaniol

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on May 8, 2011 by adi_baricada

Aceasta postare nu elogiaza national-comunismul de tip stalinist din perioada 1945-1989 ca regim opresiv si totalitar, ci prezinta activitatea antifascista romaneasca din perioada razboiului civil spaniol,in special a comunistilor romani care se aflau in ilegalitate in perioada in care adorarea cultului personalitatii regelui Carol al doilea si populismul ideologic al miscarii legionare erau primordiale in paturile sociale burgheze si latifundiare.Socialismul si miscarile “extremiste” pro-moscovite erau foarte usor de blamat si de acuzat de ilegalism de catre clicile capitaliste sau national-crestine intr-o perioada maxima de exploatare a proletariatului,dar problema asta o lasam pe alta data.
Chiar de la infaptuirea statului fascist italian sau al instaurarii regimului nazist,comunistii romani au protestat impotriva neutralitatii binevoitoare a marilor puteri europene sau americane, care nu considerau periculoase regimurile dictatoriale din estul Europei, dar mai ales cele din Germania sau Italia , iar atunci cand aceleasi puteri “democratice” capitaliste au sabotat guvernul spaniol republican legitim ales ,antifascistii romani au luat atitudine implicandu-se in campanii populare pentru a protesta oficial atat impotriva fascismului cat si a tolerantei destul de mari pe care autoritatile romane o aveau fata de acest flagel.
Pe 1 septembrie 1936, ziarul “Scanteia”, organul de presa al comunistilor romani incerca sa mobilizeze proletariatul si organizatiile democratice pentru comitete cu scopul de a ajuta poporul spaniol asupra careia plana pericolul franchist alaturi de aliatii sai ,nazistii si fascistii .In vara anului 1936 ,delegati ai sindicatelor muncitoresti si cei ai transporturilor feroviare,in special,au trimis mesaje de solidaritate republicanilor spanioli si au demonstrat in fata ambasadei spaniole de la Bucuresti pentru a-si sustine punctul de vedere.
Una dintre cele mai mari manifestatii antifasciste ,de solidaritate cu poprul spaniol,s-a desfasurat concomitent pe 1 mai 1937 ,cand in majoritatea oraselor mari ca Bucuresti,Timisoara,Iasi,Brasov,Braila, Targu Mures ,lumea s-a strans pentru a protesta impotriva militarismului fascist si pentru a condamna agresiunea militara nationalista a generalului spaniol Franco.
Desi zeci de mii de romani au protestat impotriva acestei atitudini pro Franco a marilor puteri occidentale,guvernul Romaniei ,prin intermediul ministrului de afaceri externe,Nicolae Titulescu,a declinat orice oferta de a ajuta guvernul spaniol si s-a raliat Ligii Natiunilor pentru o politica de non-interventie.
Ajutorul autoritatilor romane acordat Republicii Spania s-a limitat doar la permiterea navelor spaniole de a incarca petrol pe tancurile Comperos si Remedios in perioada celei de a doua jumatati a anului 1936 si inceputul anului 1937, cand apoi statul roman a interzis orice acces al navelor republicane in porturile romanesti datorat mai ales cresterii influentei nationalismului in Romania.
Numeroasele congrese ale antifascistilor romani condusi de Nicolae Lupu si in care erau prezenti atat comunistii cat si socialistii ,independent-socialistii,Frontul Democratic al studentilor romani, sindicatul tinerilor socialisti si numerosi membrii ai sindicatelor muncitoresti, au decis implicarea activa a antifascistilor romani in razboiul civi spaniol cu dezacordul total al guvernantilor pro-nationalisti cu riscul ca activitatiile lor sa devina ilegale.Primul pas a fost realizat prin strangerea de colete ce contineau bani,imbracaminte,mancare si orice era nevoie pentru a ajuta poporul spaniol aflat in primejdie, in acelasi timp crescand considerabil numarul de brosuri de propaganda antifascista dar mai ales anti-franchista. Punctul culminant al acestei mobilizari a fost dat de comunistii romani care au decis trimiterea de voluntari de frontul de razboi din Spania,in numar de 500 de membri,alaturi de comunisti participand si membrii ai altor partide politice ,miscari sindicale sau studentesti ce condamnau fascismul.Cu aceasta ocazie , organizatiile protestau ,indirect,si impotriva regimului monarhic autoritarist de la Bucuresti si cresterii influentei legionarismului de tip national-crestin in politica romaneasca.

Sursa:International Solidarity with the Spanish Republic

Advertisements

Asediul asupra Madridului 18 iulie 1936-28 martie 1939

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , on April 10, 2011 by adi_baricada

Asediul asupra Madridului a durat aproximativ 3 ani si l-a convins pe Franco ca Madridul, este un oras prea bine aparat ca sa fie luat printr-un atac frontal ,fortandu-l astfel pe generalul nationalist sa renunte la “razboiul-fulger” si sa adopte un alt tip de abordare al capitalei, acela al unui razboi de uzura, mai precis incercuirea orasului si incercarea de a-l prelua printr-o stare de asediu prelungita.
Primul plan al lui Franco era acela ca trupele sa debarce in sudul tarii,la Algeciras,cu trupele maure ale Armatei de Africa si de acolo impreuna cu generalul Yague sa marsaluiasca spre Madrid .Concomitent,garnizoana orasului Madrid ,fidela nationalistilor si avandu-l printre instigatori pe generalul Mola ,avea ca obiectiv sa puna mana pe putere printr-o lovitura de stat pe 18 iunie 1936 ,soldata insa cu esec datorita exemplarei mobilizarii a proletarilor si a militantilor anarhisti care vor restabili ordinea pana pe 20 iunie.Esecul loviturii de stat il va obliga pe Mola sa se retraga din Madrid si sa mobilizeze de acolo toate trupele nationaliste din interiorul Spaniei pentru a avansa spre nordul Spaniei si a deschide acolo un nou front.
Armata franchista avanseaza inca din luna august 1936 spre Madrid ,iar trupele trimise de guvernul spaniol sunt anihilate rand pe rand la Badajoz,Burgos si Parla ,facand ca rebelii sa ajunga la sfarsitul lunii noiembrie la periferia capitalei.Pericolul unei capturarii a orasului de catre atacatori va forta guvernul spaniol sa se retraga la Valencia unde deocamdata un atac al rebelilor nu era planificat.Odata cu marsul trupelor lui Franco spre Madrid va avea loc interventia trupelor si ajutoarelor aliatilor ideologici ,Germania nazista si Italia fascista de partea trupelor rebele si Uniunea Sovietica de partea republicanilor, interventia sovieticilor fiind datorata in special comunistilor spanioli ,alaturi de sovietici facandu-si aparitia Brigazile Internationale, formate din voluntari straini antifascisti,indeosebi membri ai partidelor comuniste europene si nord-americane.
Prima lupta ce a avut loc in jurul Madridului a fost declansata pe 7 noiembrie 1936 ,cand 20 000 de mauri au incercat sa treaca raul Manzanares ,insa au fost respinsi de cele peste 12.000 de trupe locale ajutate ulterior de alte 30 000 venite in ajutor printre care si “columnele” anarhiste conduse de Buenaventura Durutti,care desi inferioare ca pregatire de lupta si armament, au rezista eroic pe baricadele madrilene.Odata cu intrarea brigadistilor in lupta ,trupele guvernamentale stabilizeaza frontul si lanseaza un atac spre Casa de Campo, o locatie din afara orasului,unde rebelii incercau sa-si creeze o baza si un punct de plecare pentru urmatoarele incursiuni in oras,o locatie pe care madrilenii o ocupa cu numeroase pierderi.Pe 19 noiembrie 1936 trupele rebele lanseaza un ultim atac asupra orasului care va fi inca o data respins si-l va obliga pe Franco sa renunte deocamdata la cucerirea orasului ,dispunand concentrarea trupelor in zona proxima orasului pentru un razboi de asediu.
Victoriile rebelilor din 1937 si apropierea lor de capitala, forteaza trupele Madridului sa incerce sa sparga incercuirea armatelor rebele,insa trupele republicane si mai ales brigadistii internationali sunt respinsi de fiecare data,cea mai consistenta actiune fiind cea din luna mai 1937, una dintre ultimele tentative de a sparge blocada franchista.Odata cu venirea unui masiv ajutor sovietic, trupele republicane se vor organiza in Armata Populara si vor incerca sa participe la lupte decisive pentru a stopa ofensiva franchista dinspre sud.Cucerirea Tarii Bascilor a lasat Madridul descoperit in nord si l-a obligat pe comandatul armatei populare ,generalul Rojo,sa atace Teruelul pentru a preintampina un eventual asalt franchist si sa incerce stabilirea unei linii de front.Blocarea armatelor rebele pe acest aliniament nu conferea o mare siguranta trupelor loialiste insa dadea timp madrilenilor sa se pregatesca pentru un iminent atac decisiv asupra orasului.
Bombardarea constanta a Madridului intre anii 1937-1938,situatia dezastruoasa a frontului la sfarsitului anului 1938 precum si pierderea de numeroase efective militare prin dezintegrarea anumitor parti ale Armatei Populare cauzate de dispute politice, va provoca o criza de autoritate a puterii si va imparti tabara republicana in cei care doreau o pace cu Franco si cei care incercau sa apere orasul pana la finalul luptelor.Deoarece ultimii reprezentanti ai guvernului,restul de brigadisti internationali ramasi si marea majoritate a celor care nu doreau o pace cu Franco au parasit orasul,republicanii anticomunistii , cei care ramasesera in marea lor majoritate in oras vor avea castig de cauza si prin reprezentatul lor,colonelul Casado ,vor preda orasul armatelor rebele,fara lupta, in termeni de predare neconditionata la 28 martie 1939.Trupele invingatoare vor ocupa orasul si vor macelari peste 20 000 de civili si fosti soldati ca “recompensa” pentru rezistenta opusa lui Franco .

Ofensiva lui Franco din nord 19.08-5.09.1936

Posted in my war with tags , , , , , , , , on April 9, 2011 by adi_baricada

Tara Bascilor a fost o adepta a autonomismului local si a independentei fata de coroana spaniola, o regiune cu un statut aparte , un teritoriu cu o cultura si o mentalitate care avea destul de putine elemente comune cu cele ale Spaniei monarhice.Totusi in momentul in care Spania republicana i-a acordat acest drept la autonomie, loialitatea fata de regimul republican a fost neconditionata desi existau doua componente ale acestui autonomism local care se impacau greu cu noua Spanie republicana , ideea de nationalism si crestinism.
Exceptand aceste caracteristici ideologice ale bascilor, zona avea o deosebita importanta economica si strategica, detinand cele mai importante resurse de minereu de fier din Spania ,un metal extem de pretios mai ales pe timp de razboi.Fierul reprezenta o prada foarte atragatoare pentru armata rebela care putea face rost de importante resurse pentru dezvoltarea industriei militare insa in acelasi timp se putea crea o baza in nord pentru urmatoarele atacuri nationaliste ,astfel ca ocuparea Tarii Bascilor de catre acestia era vitala.
Nationalistii declanseaza conflictul in acesta regiune, ce va purta ulterior numele de “campania Guipuzcoa “si care avea drept scop cucerirea regiunii basce de catre armatele lui Franco si izolarea Tarii Bascilor fata de granita franceza.
Oficial , acesta campanie a inceput odata cu batalia de la Irun dintre 19 august si 5 septembrie 1936, o lupta ce a fost influentata de forta navala a rebelilor ,care cu ajutorul flotei de pe coasta de nord est a Spaniei a reusit sa mentina o presiune constanta asupra orasului pana cand apropierea trupelor rebele de oras a fost destul oportuna pentru un atac terestru.Armata republicana ,formata mai ales din basci, francezi antifascisti si anarhisti avea o superioritate numerica insa tehnica de lupta nationalista a compensat deficitul de trupe apasand balanta catre nationalisti ,care dobandesc o victorie cu pierderi insignifiante si reusesc sa deschida frontul de lupta intr-un conflict ce va purta numele de “razboiul din nord”.

Guadalajara 8-23 martie 1937

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on February 25, 2011 by adi_baricada

Dupa esecul de la Jarama,trupele nationaliste incearca o noua tentativa de incercuire a Madridului prin nord-est, insa acest lucru era foarte greu de realizat in razboiul-fulger al lui Franco ,fara o ocupare rapida a orasului Guadalajara.Benito Mussolini,liderul fascist italian a cerut spaniolilor onoarea de a cuceri aceasta reduta republicana.Avand acceptul lui Franco,italienii mobilizeaza Corpo Truppe Volontarie (CVT) in numar de peste 35 de mii de soldati sub comanda generalului Roatta impartiti in 4 divizii:1.Dio Lo Vuole,2.Fiame Nere,3.Penne Nere 4.Littorio, completati de divizia spaniola Soria care avea un numar de peste 15.000 de oameni plus 89 tancuri,200 piese de artilerie si 62 de avioane.Acestor trupe li se vor opune in conflict trupele republicane,la inceput sub forma Corpului de Armata 12 Republican diviziile 11,,12 si 14 avand 10.000 de oameni,acestora adaugandu-se intariri de peste 25 de mii de oameni in zilele urmatoare ,trupe formate in special sub steagul Divizia 11 Brigazile internationale,cele mai importante fiind brigazile Garibaldi ,Thaelmann,si El Campesino alaturi de trupe mecanizate ,70 de tancuri si 120 de aeroplane.
Atacul CVT ,reprezentat de divizia 2 Fiame Nere ,reuseste sa respinga Divizia 12 Republicana pana la Brihuega ,o actiune sustinuta si de Divizia Soria,insa atacul este incetinit de o opozitie dura pe 10 martie la Brihuega din partea celor 3 divizii 11,12,14 ale Armatei 4 Republicane sustinute de tancuri si aviatie sovietica.Armata republicana se aseaza pe aliniamentul Trijueque-Torija aparata de Divizia 11 iar Divizia 14 apara zona Brihuega-Torija cu Divizia 12 in expectativa.Palatul Ibarra era o fortareata cu un rol major in apararea zonei Brihuega,sarcina cuceririi acestei locatii fiind preluate de Brigazile Internationale 11 si 12 caruia i se opunea Divizia Fiame Nere,care insa a cedat foarte usor pozitiile preluate anterior,aceasta batalie a fost cunoscuta sub numele de “micul razboi civil italian” datorita unei prezentei Batalionului Garibaldi ,italian ,in randul antifascistilor republicani, o batalie dusa pe 10 si 11 martie cu mari pierderi de ambele parti.Pe cealalta parte a frontului ,trupele pro-Franco reusesc un mic succes partial iar Penne Nere se apropie destul de mult de Trijueque reusind sa cucereasca orasul provocand mari pierderi Brigazii 11 care resuseste sa opreasca in cele din urma asaltul fascist chiar pe aliniamentul drumului dintre Torija si Trijueque.Pe 12 martie,profitand de stationarea italienilor, trupele antifasciste se reorganizeaza si profitand de suport aerian si mecanizat incearca sa recucerasca orasul.Asaltul a fost initiat de brigazile Thaelmann si El Campesino care au reusit sa castige orasul la baioneta fortand multe trupe defensive ale orasului sa se predea Concomitent ,pe celalat flanc ,brigada Garibaldi a repetat isprava colegilor republicani reusind sa alunge soldatii italiene dincolo de Brihuega,pe 13 si 14 martie marsul continua ,iar armatele republicane alaturi de divizia de tancuri a lui Pavlov reusesc sa recucereasca pozitiile detinute inainte de 8 martie.
Considerata ca o victorie a republicanilor antifascisti contra trupelor pro-franchiste, mai mult italiene decat spaniole,acesta lupta a pus sub semnul intrebarii eficienta ajutorului italian si faptul ca motivarea trupelor nationaliste alogene era dificila si organizarea lor nu era adaptata la conditiile unui razboi civil ,ci doar la unul de invazie.De partea cealalta,desi aceasta lupta nu a adus schimbari majore ci doar o intarziere a unui deznodamant asteptat de toata Europa, a aratat faptul ca sub presiunea unui inamic strain ,trupele spaniole republicane au rezistat mult mai bine ,iar extinderea unor conflicte nationale in alte tari, ca cel italian,au adus castig de cauza internationalistilor.

Batalia de pe valea Jarama ,7 -21 februarie 1937

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , on February 20, 2011 by adi_baricada


Spania,1937 ,Razboiul civil spaniol.Conflictul dintre trupele republicane loialiste si cele nationaliste rebele conduse de generalul Franco se afla la apogeu.Armata franchista formata din trupe profesioniste sustinute de trupe fasciste italiene si tehnica de lupta nazista avanseaza cu usurinta spre capitala Madrid,trupele republicane se opun cu greutate desi sustinute de anarhisti,comunisti si brigazile internationale sunt slab pregatite militar avand totusi suport sovietic aduse prin intermediul comunistilor.
Valea Jarama,avea o importanta strategica ,ea asigura legaturile Madridului cu estul Spaniei prin Valencia,vitala pentru trupele loialiste privind aprovizionarea cu resurse si evita izolarea Madridului de catre nationalisti.Ofensiva trupelor franchiste de pe 7 februarie 1937 ,sustinute de artileria grea germana si trupele de aviatie ale Legiunii Condor,avanseaza repede reusind sa cucereasca Ciempozuelos,,Morata de Tajuna si Arganda.Rezistenta republicana este slaba,insa pe 12 februarie datorita ajutorului Brigazilor internationale formate din recruti britanici si americani, se reuseste stabilizarea liniei frontului pe malul de est al raului Jarama, un mare rol fiind dat de aviatia si tancurile sovietice care reusesc sa asigure o superioritate terestra si aeriana in fata germanilor.Aceasta vale a raului Jarama va fi cunoscuta sub numele de “Valea sinucigasa” datorita numeroaselor pierderi de vieti omenesti,in special de catre Batalionul Abraham Lincoln,care a suferit cele mai mari pierderi.Pe 18 februarie republicanii incearca sa sparga frontul nationalist,tinta fiind colina Pingarron,insa avand trupele intr-un numar redus ,nu reusesc sa cucereasca obiectivul,frontul ramanand stabil pana la sfarsitul razboiului.
Desi au avut numeroase pierderi,trupele republicane si brigazile internationale au adus prin aceasta “baie de sange” un ragaz guvernului de la Madrid ,un plus de moral republicanilor si au stopat razboiul-fulger al lui Franco care a fost fortat sa regandeasca strategia.