Archive for rojo

Caderea Barcelonei rosii si sfarsitul autonomiei catalane

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , on April 17, 2011 by adi_baricada

“La Barcelona Roja” sau Barcelona cea rosie reprezenta tot ceea ce nationalisti urau cel mai mult, un stat autonom,cu organizare socialista, cu un spirit ateist extrem de dezvoltat si valori catalane atat de opuse “spiritului spaniol”,astfel aceasta citadela reprezenta inamicul numarul unu al nationalistilor crestini spanioli.
Dupa un inceput entuziast in razboi,moralul catalanilor incepuse sa scada datorita numeroaselor victorii nationaliste,iar apropierea acestora de Catalunia si disensiunile dintre diferitele factiuni politice din Barcelona ingreunase cu mult pregatirea defensiva a orasului.Situatia era destul de grava in a doua parte a conflictului civil ,o armata decimata dupa esecul de pe raul Ebro care, dupa renuntarea la Brigazile internationale ,devenise o umbra a Armatei Populare,conflictele interne dintre aliatii politici,acestora adaugandu-se exodul masiv al catalanilor spre Franta datorita temerilor legate de venirea nationalistilor si scaderea nivelului de trai .
Pe fondul acestor vulnerabilitati din tabara catalana,ofensiva nationalista parea mai facila ca niciodata,mai ales ca Franco primise un consistent ajutor din partea fascistilor si nazistilor.Pentru aceasta ofensiva, Franco mobilizeaza peste 300 000 de soldati,300 de tancuri,500 de avioane si 1400 de tunuri ,aceste trupe fiind asezate pentru cea mai mare ofensiva de pana atunci ,armata fiind masata intre muntii Pirinei si Marea Mediterana.
Atacul trebuia sa fie initial lansat pe 10 decembrie 1937,insa conditiile meteorologice si organizarea in detaliu a asaltului final care trebuia sa fie impecabila ,a facut ca atacul sa fie amanat pana pe 23 decembrie.
Republicanii vor incerca sa previna aceasta ofensiva si vor reusi realizarea unor incursiuni in tabara franchista soldate cu o victorie minora pe 25 decembrie , un succes datorat elementului surpriza si inundarii raului Ebrului, care vor bloca pentru o perioada trupele franchiste in sectorul sudic,cu toate acestea pe 3 ianuarie 1938 italienii cuceresc Borjas Blanca.Apararea catalana rezista din ce in ce mai greu ,iar pe 9 ianuarie ,superioritatea neta a nationalistilor face ca frontul de nord sa cada si sa usureze cu mult avansarea trupelor nationaliste spre Barcelona.Orasele din apropierea Barcelonei cad unul dupa altul,pe 15 ianuarie Tarragona si Cervera ,unde republicanii sufera numeroase pierderi,aproximativ peste 23 000 de prizonieri si 5000 de morti.
Marsul continuu al franchistilor spre Barcelona si bombardarea constanta a orasului de catre Legiunea Condor,care avea o superioritate aeriana de sase la unu, a facut din simbolul catalan un oras aproape imposibil de aparat.Retragerea trupelor generalului Rojo din Barcelona,care parea mai mult interesat de asigurarea securitatii exodului populatiei catre Franta decat de apararea orasului ,a facut ca pe 24 si 25 ianuarie, armata lui Franco sa se apropie de oras ,iar pe 26 ianuarie 1938, Barcelona sa fie sub autoritatea lui Franco.Armata rebela incearca sa stopeze deplasarea refugiatilor spre Franta reusind sa cucereasca Girona pe 3 februarie si sa ajunga la granita cu Franta pe 9 ianuarie.Totusi ei nu reusesc sa opreasca deplasarea masiva a populatiei spre Franta care pe 10 ianuarie trece granita de nord intr-un numar de peste 500 000 de refugiati.
Caderea Cataluniei va forta guvernul spaniol republican sa-si dea demisia alaturi de presedintele Azana, iar pe 27 ianuarie 1938 Spania sa fie condus pe regimul franchist.

Advertisements

Asediul asupra Madridului 18 iulie 1936-28 martie 1939

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , on April 10, 2011 by adi_baricada

Asediul asupra Madridului a durat aproximativ 3 ani si l-a convins pe Franco ca Madridul, este un oras prea bine aparat ca sa fie luat printr-un atac frontal ,fortandu-l astfel pe generalul nationalist sa renunte la “razboiul-fulger” si sa adopte un alt tip de abordare al capitalei, acela al unui razboi de uzura, mai precis incercuirea orasului si incercarea de a-l prelua printr-o stare de asediu prelungita.
Primul plan al lui Franco era acela ca trupele sa debarce in sudul tarii,la Algeciras,cu trupele maure ale Armatei de Africa si de acolo impreuna cu generalul Yague sa marsaluiasca spre Madrid .Concomitent,garnizoana orasului Madrid ,fidela nationalistilor si avandu-l printre instigatori pe generalul Mola ,avea ca obiectiv sa puna mana pe putere printr-o lovitura de stat pe 18 iunie 1936 ,soldata insa cu esec datorita exemplarei mobilizarii a proletarilor si a militantilor anarhisti care vor restabili ordinea pana pe 20 iunie.Esecul loviturii de stat il va obliga pe Mola sa se retraga din Madrid si sa mobilizeze de acolo toate trupele nationaliste din interiorul Spaniei pentru a avansa spre nordul Spaniei si a deschide acolo un nou front.
Armata franchista avanseaza inca din luna august 1936 spre Madrid ,iar trupele trimise de guvernul spaniol sunt anihilate rand pe rand la Badajoz,Burgos si Parla ,facand ca rebelii sa ajunga la sfarsitul lunii noiembrie la periferia capitalei.Pericolul unei capturarii a orasului de catre atacatori va forta guvernul spaniol sa se retraga la Valencia unde deocamdata un atac al rebelilor nu era planificat.Odata cu marsul trupelor lui Franco spre Madrid va avea loc interventia trupelor si ajutoarelor aliatilor ideologici ,Germania nazista si Italia fascista de partea trupelor rebele si Uniunea Sovietica de partea republicanilor, interventia sovieticilor fiind datorata in special comunistilor spanioli ,alaturi de sovietici facandu-si aparitia Brigazile Internationale, formate din voluntari straini antifascisti,indeosebi membri ai partidelor comuniste europene si nord-americane.
Prima lupta ce a avut loc in jurul Madridului a fost declansata pe 7 noiembrie 1936 ,cand 20 000 de mauri au incercat sa treaca raul Manzanares ,insa au fost respinsi de cele peste 12.000 de trupe locale ajutate ulterior de alte 30 000 venite in ajutor printre care si “columnele” anarhiste conduse de Buenaventura Durutti,care desi inferioare ca pregatire de lupta si armament, au rezista eroic pe baricadele madrilene.Odata cu intrarea brigadistilor in lupta ,trupele guvernamentale stabilizeaza frontul si lanseaza un atac spre Casa de Campo, o locatie din afara orasului,unde rebelii incercau sa-si creeze o baza si un punct de plecare pentru urmatoarele incursiuni in oras,o locatie pe care madrilenii o ocupa cu numeroase pierderi.Pe 19 noiembrie 1936 trupele rebele lanseaza un ultim atac asupra orasului care va fi inca o data respins si-l va obliga pe Franco sa renunte deocamdata la cucerirea orasului ,dispunand concentrarea trupelor in zona proxima orasului pentru un razboi de asediu.
Victoriile rebelilor din 1937 si apropierea lor de capitala, forteaza trupele Madridului sa incerce sa sparga incercuirea armatelor rebele,insa trupele republicane si mai ales brigadistii internationali sunt respinsi de fiecare data,cea mai consistenta actiune fiind cea din luna mai 1937, una dintre ultimele tentative de a sparge blocada franchista.Odata cu venirea unui masiv ajutor sovietic, trupele republicane se vor organiza in Armata Populara si vor incerca sa participe la lupte decisive pentru a stopa ofensiva franchista dinspre sud.Cucerirea Tarii Bascilor a lasat Madridul descoperit in nord si l-a obligat pe comandatul armatei populare ,generalul Rojo,sa atace Teruelul pentru a preintampina un eventual asalt franchist si sa incerce stabilirea unei linii de front.Blocarea armatelor rebele pe acest aliniament nu conferea o mare siguranta trupelor loialiste insa dadea timp madrilenilor sa se pregatesca pentru un iminent atac decisiv asupra orasului.
Bombardarea constanta a Madridului intre anii 1937-1938,situatia dezastruoasa a frontului la sfarsitului anului 1938 precum si pierderea de numeroase efective militare prin dezintegrarea anumitor parti ale Armatei Populare cauzate de dispute politice, va provoca o criza de autoritate a puterii si va imparti tabara republicana in cei care doreau o pace cu Franco si cei care incercau sa apere orasul pana la finalul luptelor.Deoarece ultimii reprezentanti ai guvernului,restul de brigadisti internationali ramasi si marea majoritate a celor care nu doreau o pace cu Franco au parasit orasul,republicanii anticomunistii , cei care ramasesera in marea lor majoritate in oras vor avea castig de cauza si prin reprezentatul lor,colonelul Casado ,vor preda orasul armatelor rebele,fara lupta, in termeni de predare neconditionata la 28 martie 1939.Trupele invingatoare vor ocupa orasul si vor macelari peste 20 000 de civili si fosti soldati ca “recompensa” pentru rezistenta opusa lui Franco .