Archive for spania

Operatiunea Ruetgen sau razbunarea fascista de la Gernika( 26 aprilie 1937)

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , on April 25, 2011 by adi_baricada

Exista momente in fiecare razboi cand invinsul trebuie sa plateasca pentru necugetarea de a se opune celui mai puternic si conform dictonului latin “Vae victis”(vai de cei invinsi), razboiul civi spaniol a trebuit sa se alinieze acestui concept.Asa cum ulterior,in cel de al doilea razboi mondial,razbunarea invingatorilor s-a manifestat prin atacuri(maceluri) asupra populatiei civile, asupra oraselor Dresda,Hiroshima sau Nagasaki ,aici in Spania ,acest lucru s-a concretizat prin bombardamentul asupra orasului basc Gernika, printr-o actiune cunoscuta in cercurile naziste ca “Operatiunea Ruetgen”.
Tara Bascilor reprezenta simbolul autonomismului si a independentei fata de Spania,iar alianta sa cu republica si impotrivirea fata de nationalisti nu putea fi tolerata de Franco,astfel, acestui popor incapatanat trebuia sa i se predea o lectie dura,care trebuia sa ramana pentru mult timp in mintea bascilor si mai ales al tuturor ,celor care aveau ganduri autonomiste.
Astfel la inceputul lunii aprilie 1937, Oberstleutant Wolfram Freiherr von Richthofen va fi desemnat sa conduca aceasta operatiune ce consta in distrugerea cailor de comunicatii ale orasului ce faceau legatura cu celelate zone ale regiunii,distrugerea podurilor si a drumurilor izoland orasul si prevenind orice tentativa de retragere a trupelor republicane aferente orasului sau eventualele primiri de intariri.Atacul a fost lansat pe 26 aprilie 1937,intr-o zi de luni,cand in orasul Gernika era zi de targ, astfel ca bombardamentul era mult mai eficient provocand mult mai multe pierderi localnicilor.Pentru acest bombardament, Luftwaffe si aviatia italiana au pregatit mai multe tipuri de avioane:Junkers Ju 52 Behelfsbomber,Heinkels He111,Dornier Do17 apartinand Legiunii Condor si trei avioane Savoia-Marchetti S-M79 ale aviatiei italiene Aviazione Legionaria.
Primul atac a pornit la ora 16:30, cand un avion Do17 a aruncat 12 bombe de 50 de kilograme cu scopul de a provoca panica in randul civililor si pentru a ingreuna organizarea defensiva a orasului.Raidurile aeriene continua prin bombardamentul celor trei avioane italiene ,care desi lanseaza asupra orasului 36 de bombe de 50 kilograme fiecare ,nu produce pagube mult semnificative fata de primul atac ,daune fiind realizate mai mult in zona bisericii San Juan si al sediului partidului aliantei “Stanga Republicana”. Fluxul maxim al bombardamentului a fost realizat intre orele 18:30 si 18 :45 cand atacul aerian a fost concretizat prin trei valuri ce au distrus orasul pe un aliniament de 150 de metri.Atacul, sub forma celor trei raiduri a fost organizat de 3 escadrile de avioane de tip Junkers 52 Behelfsbomber urmat de avioanele Heinkel He 51 insotite de avioane de vanatoare Messerschmitt BF 109 si Fiat.Orasul cuprins de flacari nu a putut fi salvat datorita distrugerii retelei de apa si hidranti,peste 80% din oras fiind sub ruine.
Numarul victimelor variaza de la caz la caz,daca propaganda basca amintea de cateva mii de victime, alte surse ,nationaliste ,numara doar cateva zeci,pana la urma s-a constatat ca numarul celor care au murit in acest tragic bombradament ajunge undeva pe la 300 de persoane.Un alt zvon, acela ca orasul ar fi fost dinamitat de anarhisti pentru a mari numarul victimelor si ar acuza nationalistii de mai multe victime decat ar fi cazul ,nu au fost sustinute de surse neutre ,ci doar inventate de propaganda paranoica franchista.Gernika bombardata
Gernika bombardata
http://www.elconfidencial.com/

Advertisements

Ofensiva lui Franco din nord 19.08-5.09.1936

Posted in my war with tags , , , , , , , , on April 9, 2011 by adi_baricada

Tara Bascilor a fost o adepta a autonomismului local si a independentei fata de coroana spaniola, o regiune cu un statut aparte , un teritoriu cu o cultura si o mentalitate care avea destul de putine elemente comune cu cele ale Spaniei monarhice.Totusi in momentul in care Spania republicana i-a acordat acest drept la autonomie, loialitatea fata de regimul republican a fost neconditionata desi existau doua componente ale acestui autonomism local care se impacau greu cu noua Spanie republicana , ideea de nationalism si crestinism.
Exceptand aceste caracteristici ideologice ale bascilor, zona avea o deosebita importanta economica si strategica, detinand cele mai importante resurse de minereu de fier din Spania ,un metal extem de pretios mai ales pe timp de razboi.Fierul reprezenta o prada foarte atragatoare pentru armata rebela care putea face rost de importante resurse pentru dezvoltarea industriei militare insa in acelasi timp se putea crea o baza in nord pentru urmatoarele atacuri nationaliste ,astfel ca ocuparea Tarii Bascilor de catre acestia era vitala.
Nationalistii declanseaza conflictul in acesta regiune, ce va purta ulterior numele de “campania Guipuzcoa “si care avea drept scop cucerirea regiunii basce de catre armatele lui Franco si izolarea Tarii Bascilor fata de granita franceza.
Oficial , acesta campanie a inceput odata cu batalia de la Irun dintre 19 august si 5 septembrie 1936, o lupta ce a fost influentata de forta navala a rebelilor ,care cu ajutorul flotei de pe coasta de nord est a Spaniei a reusit sa mentina o presiune constanta asupra orasului pana cand apropierea trupelor rebele de oras a fost destul oportuna pentru un atac terestru.Armata republicana ,formata mai ales din basci, francezi antifascisti si anarhisti avea o superioritate numerica insa tehnica de lupta nationalista a compensat deficitul de trupe apasand balanta catre nationalisti ,care dobandesc o victorie cu pierderi insignifiante si reusesc sa deschida frontul de lupta intr-un conflict ce va purta numele de “razboiul din nord”.

Asaltul asupra Liniei Matallana18-24 iulie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , on April 3, 2011 by adi_baricada

Linia Matallana reprezenta una dintre cele mai puternice sisteme de fortificatii din Spania razboiului civil,care raportata la alte sisteme de fortificatii din acea perioada, gen Maginot,Siegfried sau Centura de fier basca( Cinturrion de Hierro) fusese construita cu foarte putine resurse.Aceasta linie avea avantajul unei aparari in adancime si un relief ce provoca atacatorului imposibilitatea de a sustine un atac rapid,acestora adaugandu-se un sistem de blindaj care conferea siguranta in cazul unui bombardament cu bombe de peste 1000 tone.
Aceasta linie asigura defensiva orasului Valencia,care devenisera noua capitala a Spaniei republicane,si astfel noua tinta a generalului Franco care vroia sa amane atacul asupra Barcelonei,temandu-se de o reactie franceza asupra Cataluniei,la fel ca al Germaniei in cazul Anschluss-ului.
Ofensiva de cucerire a orasului Valencia va incepe pe 25 aprilie,iar Franco va mobiliza pentru acest atac aproximativ 125 000 de soldati ,acestora alaturandu-se fascistii italieni si unitati aeriene ale Legiunii Condor, ajutor insumat cu peste 1000 de tunuri si peste 400 de avioane.
Planul de distrugere a republicii de catre Franco nu consta neaparat intr-un “Blitzkrieg”, plan la care renuntase dupa esecul de la Madrid,ci un razboi de uzura in care cantitatea de pierderi provocata adversarilor era primordiala.Timpul nu reprezenta un argument pentru Franco pentru a castiga razboiul,astfel rebelii au avut timp destul sa se organizeze, acest atac nefiind sub presiunea factorului temporal.
Aceasta lupta se va desfasura sub semnul echilibrului numeric, republicanii mobilizand un numar apropiat de efective,primind pe timpul luptelor suport aerian si terestru din partea sovieticilor,astfel ca orice detaliu era important si poate decisiv.
Nationalistii avanseaza greu datorita terenului accidentat si al conditiilor meteo defavorabile,totusi ei reusesc sa ajunga la Castellon,pe care il cuceresc reusind sa creeze aici o baza militara ,ce va fi locul de pornire pentru atacul decisiv asupra Valenciei.Ei vor incerca sa controleze zona montana din aceasta regiune,insa esecul de la Sagunto, va obliga trupele rebele sa se limiteze la orasul Castellon.
La 25 iulie este lansat atacul rebel asupra orasului Valencia,trupele plecate de la Castellon vor ataca prin 2 puncte, o parte prin Sierra de Espadan si o alta prin est si coasta estica a Spaniei.Ambele atacuri se vor solda cu doua esecuri ale armatelor franchiste,orasul Sierra de Espadan fiind un oras prea rezistent pentru franchisti iar linia Matallana impenetrabila pentru atacatori.Astfel,dupa o alta serie de asalturi asupra liniei Matallana concretizata prin pierderi de peste 20 000 de soldati,Franco va stabili linia de front la 40 de kilometri de Valencia si va decide sa renunte la atacul asupra orasului incercand sa continue ofensiva din nord.
Putem considera aceasta tentativa de cucerire a orasului Valencia, nu neaparat un esec al rebelilor cat mai mult o victorie a valencienilor,care ajutati de conditiile meteo favorabile,terenul denivelat dar mai ales de coordonarea excelenta a defensivei din jurul Liniei Matallana si ajutorul sovietic au reusit sa blocheze un atac care avea o superioritate neta a tehnicii de razboi.Aceasta lupta ,dar mai ales deznodamantul ei ,va da ragaz catalanilor sa se organizeze pentru asaltulul final al nationalistilor.

Ofensiva franchista din Aragon 7 martie-19 aprilie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on April 2, 2011 by adi_baricada

Franco va cuceri Teruel si profitand de demoralizarea trupelor republicane, va lansa cea mai importanta ofensiva de pana atunci,scopul fiind ruperea frontului si izolarea Cataluniei fata de restul teritoriilor republicane.Pentru acest lucru, nationalistii vor mobiliza in jur de 100 000 de oameni alaturi de cel mai important si consistent ajutor german si italian de pana atunci,asistenta militara de peste 950 de avioane si 200 tancuri ,pe langa aceste trupe crestea si numarul de arme din tabara nationalista datorat productiei de fier din Tara Bascilor,cea mai bogata zona in resurse de fier,care acum era sub ocupatie franchista.Aceasta campanie venea la un moment oportun si datorita faptului ca armata republicana avea efective reduse cauzate de pierderile imense de oameni si resurse de la Teruel precum si a rupturii totale dintre comunisti si aliatii lor ,anarhisti si neomarxisti,totusi, armata populara va reusi sa stranga un numar apreciabil de soldati la un nivel apropiat de numarul franchistilor .Din pacate pentru aparatori situatia internationala ii era potrivnica,URSS-ul,aliatul traditional al guvernului spaniol va incerca sa faca o “pace” cu puterile vestice si Germania nazista,reducand drastic ajutorul acordat pana atunci guvernului spaniol slabind astfel armata populara.
Ofensiva lansata de Franco se va desfasura de pe 7 martie si se va baza pe castigarea malului drept al raului Ebru cu ajutorul unei puternice sustineri aeriene a Legiunii Condor plus 3 armate nationaliste alaturate unui corp maur din Armata de Africa.Operatiunea va avea un succes major si va fi intarita de victoria italiana de la Rudilla, care va produce in randul trupelor guvernamentale o scadere drastica a moralului .Acest lucru va avea consecinte grave si pe plan politic si va avea urmari in dezvoltarea conflictului intern al principalelor organizatii politice ,comuniste,marxiste ,anarhiste sau republicane ,care se invinovateau una pe alta, pentru esecurile inregistrate pana atunci de armatele guvernamentale ,ajungandu-se pana la masuri extreme gen sabotarea atacurilor alaturi de aliati si epurarea ofiterilor pe criterii politice.Armata lui Franco va profita de aceasta atitudine a inamicilor si va avansa rapid cucerind Lleida si Gandesa ,apropiindu-se amenintator de Barcelona, pe care o vor ocoli ,alegand sa se indrepte spre coasta de est.Aici vor realiza o punte intre teritoriile centrale nationaliste si Marea Balearica in momentul in care vor ajunge pe coasta marii Balearice pe 19 aprilie,izoland definitiv Catalunia de restul Spaniei republicane .
Cu aceasta campanie victorioasa,Franco va reusi sa atraga atentia lumii si sa convinga puterile europene de faptul ca destramarea Spaniei republicane era inevitabila,aceasta ofensiva franchista va produce ruptura decisiva si definitiva dintre aliatii republicani ,comunisti si anarhisti ,retragerea sprijinului sovietic si fortarea guvernului republican de a-si juca ultima carte printr-o ofensiva disperata, cea de pa raul Ebro.

Brunete 6-25 iulie 1937

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , on March 5, 2011 by adi_baricada

Trupele nationaliste se indreapta vertiginos spre ocuparea Madridului,Franco planuieste atacarea orasului prin nord,avand in minte cucerirea orasului Santander si cresterea presiunii asupra capitalei.Guvernul spaniol intuieste aceasta mutare si incearca sa reduca intensitatea acestui atac sau chiar sa-l blocheze printr-o ofensiva dinspre sudul Madridului, spre Brunete.In afara de mutarea trupelor franchiste din nord spre aceasta zona , republicanii sperau sa rupa frontul de sud al rebelilor si sa il distruga prin incercuire.Un asemenea succes ar fi reusit sa ridice moralul republican dar mai ales, sa convinga puterile straine sa recunoasca Republica Spania si implicit sa i se acorde ajutor din partea acestora in apararea configuratiei statale din acel moment.Pentru acest lucru ,guvernul spaniol a mobilizat cea mai numeroasa armata de pana atunci,in jur de peste 80 000 de soldati,acestora alaturandu-se aviatia in numar de peste 200 de avioane plus tancurile sovietice T-26,aproximativ 100 ,care avand un teren propice de desfasurare trebuiau sa aiba o importanta decisiva in cucerirea Brunete-ului.Ofensiva republicana ,inceputa pe 6 iulie 1937 ,era in sarcina armatelor 5 si 18 republicane care avand avantajul superioritatea aeriana ,incearca sa cucereasca Villanueva de la Canada,aparata de numai 2000 de trupe nationaliste ,ajutate de o “rezerva ” maura de 800 de oameni,Desi au avut o superioritate clara, trupele guvernamentale,au luat orasul abia dupa 16 ore,insa efectul izolarii unei parti din armata nationalista era compromis.Franco reactioneaza rapid, aduce 60.000 de soldati de pe frontul de nord si amana atacul asupra orasului Santander,obligand trupele antifasciste sa se aseze pe pozitii defensive.Contraatacul franchist a fost declansat pe 18 iulie si profitand de moralul scazut al armatei republicane si o puternica sustinere germana sub forma de tancuri,franchistii recupereaza terenul pierdut pana pe 25 iulie.Cu toate ca armata rebela putea sa avanseze in adancime pe linia frontului republican,Franco ordona securizarea frontului si reluarea atacului din nord asupra orasului Santander.
Desi republicanii au castigat cativa kilometri,acest atac va fi considerat un esec datorita faptului ca scopul final al acestei actiuni,acela de a scoate din joc efective importante ale armatei nationaliste,a fost ratat plus ca aici au murit peste 20.000 de oameni din randul trupelor loialiste,in special cele ale Brigazilor internationale,trupele de elita ale republicanilor,iar imaginea Spaniei republicane pe plan european va fi deteriorata, pana si URSS,aliatul de baza al acestora isi va pierde increderea in crearea dezideratului republican.Brigada Internationala 15 la Brunete Brigada 15 Internationala la Brunete