Archive for valencia

Ultima ofensiva republicana de pe raul Ebro 24 iulie-18 noiembrie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , on April 3, 2011 by adi_baricada

Guvernul spaniol , acum mutat la Barcelona,spera intr-o ultima sansa de a apara republica de la disparitie,acesta speranta fiind legata de o ofensiva pe raul Ebru cu scopul de a recastiga ceea ce pierdusera in ofensiva nationalista din Aragon sau macar refacerea legaturilor dintre Barcelona si restul de teritorii ramase sub autoritatea guvernului republican.Acest atac disperat va mobiliza ultimele resurse ale armatei republicane, partial dezintegrate, sustinute de aportul Brigazilor Internationale ramase in Spania ,in special Brigada 15,ajungand sa stranga in total aproximativ 80 000 de oameni.
Pe 25 iulie, trupele republicane vor lansa o ofensiva surpriza reusind sa recastige Gandesa,trupele nationaliste formate din trupe maure nereusind sa respinga atacul initial.Aceasta victorie temporara nu va fi consolidata, deoarece o puternica flota a aviatiei germane reprezentata de Legiunea Condor care , in numar de peste 500 de aparate de zbor,va bombarda constant aceste pozitii ocupate de republicani,un bombardament excesiv datorat superioritatii aeriene,cele 75 de avioane republicane ,multe dintre ele uzate nereusind sa faca fata aviatiei germane.Avantajul aerian va fi exploatat la maxim de nationalisti, care vor opri si pe alocuri vor incetini armatele republicane si convoaiele cu resurse ce alimentau aceste armate determinand multe pierderi in tabara republicana.
Raspunsul lui Franco este rapid ,el mobilizeaza cea mai mare armata de pana atunci,, aducand in aceasta zona majoritatea armatei stranse de pe tot teritoriul Spaniei plus o puternica artilerie fortand armata republicana sa adopte pozitii defensive in ziua de 3 august pe aliniamentul orasului Gandesa,Pozitionarea armatei republicane in acest mod va stabiliza linia frontului,ei reusind in acelasi timp sa forteze trupele franchiste ce se indreptau spre Valencia sa se retraga spre frontul de pe raul Ebro.Faptul ca armata republicana continua se dezintregreze sau ca diviziile luptau independent unele de altele,in functie de culoarea lor politica,i-au permis lui Franco sa nu se grabeasca si sa lanseze atacul final, pe 16 noiembrie 1938,in sase locatii diferite, reusind sa destabilizeze frontul republican si sa provoace numeroase pagube atat umane cat si materiale.Conform datelor oficiale,numarul mortilor si al victimelor au facut din batalia de pe Ebro ca fiind cea mai dura si sangeroasa batalie din istoria Spaniei,75 000 de victime din randul trupelor republicane si 60 000 victime apartinand armatei lui Franco.
Practic ,aceasta campanie a insemnat disparitia armatei populare republicane,distrugerea totala a flotei aeriene ,retragerea din razboi a Brigazilor Internationale si a lasat drum liber trupelor nationaliste spre ultimele centre de rezistenta antifascista,Barcelona si Valencia.

Advertisements

Asaltul asupra Liniei Matallana18-24 iulie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , on April 3, 2011 by adi_baricada

Linia Matallana reprezenta una dintre cele mai puternice sisteme de fortificatii din Spania razboiului civil,care raportata la alte sisteme de fortificatii din acea perioada, gen Maginot,Siegfried sau Centura de fier basca( Cinturrion de Hierro) fusese construita cu foarte putine resurse.Aceasta linie avea avantajul unei aparari in adancime si un relief ce provoca atacatorului imposibilitatea de a sustine un atac rapid,acestora adaugandu-se un sistem de blindaj care conferea siguranta in cazul unui bombardament cu bombe de peste 1000 tone.
Aceasta linie asigura defensiva orasului Valencia,care devenisera noua capitala a Spaniei republicane,si astfel noua tinta a generalului Franco care vroia sa amane atacul asupra Barcelonei,temandu-se de o reactie franceza asupra Cataluniei,la fel ca al Germaniei in cazul Anschluss-ului.
Ofensiva de cucerire a orasului Valencia va incepe pe 25 aprilie,iar Franco va mobiliza pentru acest atac aproximativ 125 000 de soldati ,acestora alaturandu-se fascistii italieni si unitati aeriene ale Legiunii Condor, ajutor insumat cu peste 1000 de tunuri si peste 400 de avioane.
Planul de distrugere a republicii de catre Franco nu consta neaparat intr-un “Blitzkrieg”, plan la care renuntase dupa esecul de la Madrid,ci un razboi de uzura in care cantitatea de pierderi provocata adversarilor era primordiala.Timpul nu reprezenta un argument pentru Franco pentru a castiga razboiul,astfel rebelii au avut timp destul sa se organizeze, acest atac nefiind sub presiunea factorului temporal.
Aceasta lupta se va desfasura sub semnul echilibrului numeric, republicanii mobilizand un numar apropiat de efective,primind pe timpul luptelor suport aerian si terestru din partea sovieticilor,astfel ca orice detaliu era important si poate decisiv.
Nationalistii avanseaza greu datorita terenului accidentat si al conditiilor meteo defavorabile,totusi ei reusesc sa ajunga la Castellon,pe care il cuceresc reusind sa creeze aici o baza militara ,ce va fi locul de pornire pentru atacul decisiv asupra Valenciei.Ei vor incerca sa controleze zona montana din aceasta regiune,insa esecul de la Sagunto, va obliga trupele rebele sa se limiteze la orasul Castellon.
La 25 iulie este lansat atacul rebel asupra orasului Valencia,trupele plecate de la Castellon vor ataca prin 2 puncte, o parte prin Sierra de Espadan si o alta prin est si coasta estica a Spaniei.Ambele atacuri se vor solda cu doua esecuri ale armatelor franchiste,orasul Sierra de Espadan fiind un oras prea rezistent pentru franchisti iar linia Matallana impenetrabila pentru atacatori.Astfel,dupa o alta serie de asalturi asupra liniei Matallana concretizata prin pierderi de peste 20 000 de soldati,Franco va stabili linia de front la 40 de kilometri de Valencia si va decide sa renunte la atacul asupra orasului incercand sa continue ofensiva din nord.
Putem considera aceasta tentativa de cucerire a orasului Valencia, nu neaparat un esec al rebelilor cat mai mult o victorie a valencienilor,care ajutati de conditiile meteo favorabile,terenul denivelat dar mai ales de coordonarea excelenta a defensivei din jurul Liniei Matallana si ajutorul sovietic au reusit sa blocheze un atac care avea o superioritate neta a tehnicii de razboi.Aceasta lupta ,dar mai ales deznodamantul ei ,va da ragaz catalanilor sa se organizeze pentru asaltulul final al nationalistilor.

Teruel 15 decembrie 1937-20 februarie 1938

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , on March 27, 2011 by adi_baricada

Lupta de la Teruel va fi cunoscuta ca fiind “cea mai sangeroasa batalie” din intregul razboi civil spaniol cu peste 140 000 de victime,raniti sau soldati luati prizonieri,in special datorita expunerii trupelor terestre in fata bombardamentelor aviatiei si al artileriei precum si a conditiilor meteorologice extreme din acea perioada,temperaturile de -18 grade Celsius, care vor avea repercusiuni nu numai asupra oamenilor ci si a armamentului care va ceda in aceste conditii termice extreme.
Armata Populara de Est trecuse in mana comunistilor conform noii organizari a armatei si in pregatirea cuceririi Teruel-ului alocase o armata de peste 100 000 soldati formata exclusiv din spanioli evitandu-se implicarea Brigazilor Internationale in acest conflict.Teruel-ul avea o importanta destul de mare asigurand caile de comunicatii dintre orasul Valencia si restul Spaniei republicane ,pe langa aceasta, lupta avea ca miza fortarea trupelor rebele de a-si muta trupele din nordul Spaniei in aceasta zona si a slabi presiunea asupra Guadalajarei.Orasul,care era sub comanda nationalista, dispunea de peste 4 000 de soldati ,acestora alaturandu-se pe parcusul luptelor de strada numerosi civili.
Atacul republican a fost lansat pe 15 decembrie 1937 cu scopul de a cuceri orasul rapid si de a avansa spre Zaragoza,insa orasul transformat in garnizoana de catre armata nationalista rezista destul de mult ingreunand avansarea trupelor atacatoare,totusi, intr-un final, raportul numeric care avantaja clar armata republicana a facut ca orasul sa fie luat pe 8 ianuarie.Aceste lupte au fost cunoscute ca fiind printre cele mai dure datorate in special frigului extrem,lucru resimtit mai ales de trupele nationaliste care fiind izolate in zona montana au avut destule pierderi cauzate de ger si lipsa de resurse.Acest lucru il obliga pe Franco sa renunte la o parte din efectivele care se pregateau de luptele de la Guadalajara si sa le mute in Aragon pregatind contraofensiva care va fi initiata pe 17 ianuarie 1938.Ambele tabere vor implica numeroase trupe in acest conflict,atat republicanii cat si nationalistii vor apela la suport strain,atat aviatie si artilerie germano-italiana cat si efective ale brigazilor internationaliste.Luptele vor fi destul de echilibrate cu un usor avantaj al rebelilor care vor avansa destul de putin, insa rolul decisiv va fi jucat de cavaleria usoara franchista care asezata intr-o zona nesupraveghata indeajunsa de trupele guvernamentale va declansa un atac surpriza asupra orasului Teruel prin nord, acolo unde armata republicana se va astepta cel mai putin,si va provoca pagube insemnate armatelor loialiste .Cavaleria rebela va reusi sa captureze multi soldati si multe elemente de tehnica militara,pagube care se vor resimti in timpul bataliei in tabara republicana si vor decide balanta bataliei in favoarea franchistilor.Orasul va fi recucerit de trupele nationaliste prin incercuire pe 20 februarie iar luarea efectiva a orasului va fi facuta pe 22 februarie.Republicanii se vor retrage in dezordine lasand multa tehnica militara pe campul de lupta ,peste 10 000 de morti si 15 000 de prizonieri.Aceste pierderi vor avea un efect negativ asupra moralului si efectivelor republicane,care fiind scoase din lupte, nu vor putea fi inlocuite,pierderi de peste 85 000 de oameni dintre care raniti .morti si prizonieri.De partea cealalta armata lui Franco va resimti socul mai putin,avand pierderi cu mult sub inamici,aproximativ 50 000 ,cu tot cu victime colaterale.
Aceasta lupta va fi considerat un esec al armatelor republicane care pe langa respingerea atacului de catre franchisti,pierderile umane si tehnice ,va pierde pe plan diplomatic increderea guvernelor europene in stabilizarea republicii spaniole.

Batalia de pe valea Jarama ,7 -21 februarie 1937

Posted in my war with tags , , , , , , , , , , , , , , , , on February 20, 2011 by adi_baricada


Spania,1937 ,Razboiul civil spaniol.Conflictul dintre trupele republicane loialiste si cele nationaliste rebele conduse de generalul Franco se afla la apogeu.Armata franchista formata din trupe profesioniste sustinute de trupe fasciste italiene si tehnica de lupta nazista avanseaza cu usurinta spre capitala Madrid,trupele republicane se opun cu greutate desi sustinute de anarhisti,comunisti si brigazile internationale sunt slab pregatite militar avand totusi suport sovietic aduse prin intermediul comunistilor.
Valea Jarama,avea o importanta strategica ,ea asigura legaturile Madridului cu estul Spaniei prin Valencia,vitala pentru trupele loialiste privind aprovizionarea cu resurse si evita izolarea Madridului de catre nationalisti.Ofensiva trupelor franchiste de pe 7 februarie 1937 ,sustinute de artileria grea germana si trupele de aviatie ale Legiunii Condor,avanseaza repede reusind sa cucereasca Ciempozuelos,,Morata de Tajuna si Arganda.Rezistenta republicana este slaba,insa pe 12 februarie datorita ajutorului Brigazilor internationale formate din recruti britanici si americani, se reuseste stabilizarea liniei frontului pe malul de est al raului Jarama, un mare rol fiind dat de aviatia si tancurile sovietice care reusesc sa asigure o superioritate terestra si aeriana in fata germanilor.Aceasta vale a raului Jarama va fi cunoscuta sub numele de “Valea sinucigasa” datorita numeroaselor pierderi de vieti omenesti,in special de catre Batalionul Abraham Lincoln,care a suferit cele mai mari pierderi.Pe 18 februarie republicanii incearca sa sparga frontul nationalist,tinta fiind colina Pingarron,insa avand trupele intr-un numar redus ,nu reusesc sa cucereasca obiectivul,frontul ramanand stabil pana la sfarsitul razboiului.
Desi au avut numeroase pierderi,trupele republicane si brigazile internationale au adus prin aceasta “baie de sange” un ragaz guvernului de la Madrid ,un plus de moral republicanilor si au stopat razboiul-fulger al lui Franco care a fost fortat sa regandeasca strategia.