Caderea Barcelonei rosii si sfarsitul autonomiei catalane

“La Barcelona Roja” sau Barcelona cea rosie reprezenta tot ceea ce nationalisti urau cel mai mult, un stat autonom,cu organizare socialista, cu un spirit ateist extrem de dezvoltat si valori catalane atat de opuse “spiritului spaniol”,astfel aceasta citadela reprezenta inamicul numarul unu al nationalistilor crestini spanioli.
Dupa un inceput entuziast in razboi,moralul catalanilor incepuse sa scada datorita numeroaselor victorii nationaliste,iar apropierea acestora de Catalunia si disensiunile dintre diferitele factiuni politice din Barcelona ingreunase cu mult pregatirea defensiva a orasului.Situatia era destul de grava in a doua parte a conflictului civil ,o armata decimata dupa esecul de pe raul Ebro care, dupa renuntarea la Brigazile internationale ,devenise o umbra a Armatei Populare,conflictele interne dintre aliatii politici,acestora adaugandu-se exodul masiv al catalanilor spre Franta datorita temerilor legate de venirea nationalistilor si scaderea nivelului de trai .
Pe fondul acestor vulnerabilitati din tabara catalana,ofensiva nationalista parea mai facila ca niciodata,mai ales ca Franco primise un consistent ajutor din partea fascistilor si nazistilor.Pentru aceasta ofensiva, Franco mobilizeaza peste 300 000 de soldati,300 de tancuri,500 de avioane si 1400 de tunuri ,aceste trupe fiind asezate pentru cea mai mare ofensiva de pana atunci ,armata fiind masata intre muntii Pirinei si Marea Mediterana.
Atacul trebuia sa fie initial lansat pe 10 decembrie 1937,insa conditiile meteorologice si organizarea in detaliu a asaltului final care trebuia sa fie impecabila ,a facut ca atacul sa fie amanat pana pe 23 decembrie.
Republicanii vor incerca sa previna aceasta ofensiva si vor reusi realizarea unor incursiuni in tabara franchista soldate cu o victorie minora pe 25 decembrie , un succes datorat elementului surpriza si inundarii raului Ebrului, care vor bloca pentru o perioada trupele franchiste in sectorul sudic,cu toate acestea pe 3 ianuarie 1938 italienii cuceresc Borjas Blanca.Apararea catalana rezista din ce in ce mai greu ,iar pe 9 ianuarie ,superioritatea neta a nationalistilor face ca frontul de nord sa cada si sa usureze cu mult avansarea trupelor nationaliste spre Barcelona.Orasele din apropierea Barcelonei cad unul dupa altul,pe 15 ianuarie Tarragona si Cervera ,unde republicanii sufera numeroase pierderi,aproximativ peste 23 000 de prizonieri si 5000 de morti.
Marsul continuu al franchistilor spre Barcelona si bombardarea constanta a orasului de catre Legiunea Condor,care avea o superioritate aeriana de sase la unu, a facut din simbolul catalan un oras aproape imposibil de aparat.Retragerea trupelor generalului Rojo din Barcelona,care parea mai mult interesat de asigurarea securitatii exodului populatiei catre Franta decat de apararea orasului ,a facut ca pe 24 si 25 ianuarie, armata lui Franco sa se apropie de oras ,iar pe 26 ianuarie 1938, Barcelona sa fie sub autoritatea lui Franco.Armata rebela incearca sa stopeze deplasarea refugiatilor spre Franta reusind sa cucereasca Girona pe 3 februarie si sa ajunga la granita cu Franta pe 9 ianuarie.Totusi ei nu reusesc sa opreasca deplasarea masiva a populatiei spre Franta care pe 10 ianuarie trece granita de nord intr-un numar de peste 500 000 de refugiati.
Caderea Cataluniei va forta guvernul spaniol republican sa-si dea demisia alaturi de presedintele Azana, iar pe 27 ianuarie 1938 Spania sa fie condus pe regimul franchist.

Ofensiva franchista din Aragon 7 martie-19 aprilie 1938

Franco va cuceri Teruel si profitand de demoralizarea trupelor republicane, va lansa cea mai importanta ofensiva de pana atunci,scopul fiind ruperea frontului si izolarea Cataluniei fata de restul teritoriilor republicane.Pentru acest lucru, nationalistii vor mobiliza in jur de 100 000 de oameni alaturi de cel mai important si consistent ajutor german si italian de pana atunci,asistenta militara de peste 950 de avioane si 200 tancuri ,pe langa aceste trupe crestea si numarul de arme din tabara nationalista datorat productiei de fier din Tara Bascilor,cea mai bogata zona in resurse de fier,care acum era sub ocupatie franchista.Aceasta campanie venea la un moment oportun si datorita faptului ca armata republicana avea efective reduse cauzate de pierderile imense de oameni si resurse de la Teruel precum si a rupturii totale dintre comunisti si aliatii lor ,anarhisti si neomarxisti,totusi, armata populara va reusi sa stranga un numar apreciabil de soldati la un nivel apropiat de numarul franchistilor .Din pacate pentru aparatori situatia internationala ii era potrivnica,URSS-ul,aliatul traditional al guvernului spaniol va incerca sa faca o “pace” cu puterile vestice si Germania nazista,reducand drastic ajutorul acordat pana atunci guvernului spaniol slabind astfel armata populara.
Ofensiva lansata de Franco se va desfasura de pe 7 martie si se va baza pe castigarea malului drept al raului Ebru cu ajutorul unei puternice sustineri aeriene a Legiunii Condor plus 3 armate nationaliste alaturate unui corp maur din Armata de Africa.Operatiunea va avea un succes major si va fi intarita de victoria italiana de la Rudilla, care va produce in randul trupelor guvernamentale o scadere drastica a moralului .Acest lucru va avea consecinte grave si pe plan politic si va avea urmari in dezvoltarea conflictului intern al principalelor organizatii politice ,comuniste,marxiste ,anarhiste sau republicane ,care se invinovateau una pe alta, pentru esecurile inregistrate pana atunci de armatele guvernamentale ,ajungandu-se pana la masuri extreme gen sabotarea atacurilor alaturi de aliati si epurarea ofiterilor pe criterii politice.Armata lui Franco va profita de aceasta atitudine a inamicilor si va avansa rapid cucerind Lleida si Gandesa ,apropiindu-se amenintator de Barcelona, pe care o vor ocoli ,alegand sa se indrepte spre coasta de est.Aici vor realiza o punte intre teritoriile centrale nationaliste si Marea Balearica in momentul in care vor ajunge pe coasta marii Balearice pe 19 aprilie,izoland definitiv Catalunia de restul Spaniei republicane .
Cu aceasta campanie victorioasa,Franco va reusi sa atraga atentia lumii si sa convinga puterile europene de faptul ca destramarea Spaniei republicane era inevitabila,aceasta ofensiva franchista va produce ruptura decisiva si definitiva dintre aliatii republicani ,comunisti si anarhisti ,retragerea sprijinului sovietic si fortarea guvernului republican de a-si juca ultima carte printr-o ofensiva disperata, cea de pa raul Ebro.

Brunete 6-25 iulie 1937

Trupele nationaliste se indreapta vertiginos spre ocuparea Madridului,Franco planuieste atacarea orasului prin nord,avand in minte cucerirea orasului Santander si cresterea presiunii asupra capitalei.Guvernul spaniol intuieste aceasta mutare si incearca sa reduca intensitatea acestui atac sau chiar sa-l blocheze printr-o ofensiva dinspre sudul Madridului, spre Brunete.In afara de mutarea trupelor franchiste din nord spre aceasta zona , republicanii sperau sa rupa frontul de sud al rebelilor si sa il distruga prin incercuire.Un asemenea succes ar fi reusit sa ridice moralul republican dar mai ales, sa convinga puterile straine sa recunoasca Republica Spania si implicit sa i se acorde ajutor din partea acestora in apararea configuratiei statale din acel moment.Pentru acest lucru ,guvernul spaniol a mobilizat cea mai numeroasa armata de pana atunci,in jur de peste 80 000 de soldati,acestora alaturandu-se aviatia in numar de peste 200 de avioane plus tancurile sovietice T-26,aproximativ 100 ,care avand un teren propice de desfasurare trebuiau sa aiba o importanta decisiva in cucerirea Brunete-ului.Ofensiva republicana ,inceputa pe 6 iulie 1937 ,era in sarcina armatelor 5 si 18 republicane care avand avantajul superioritatea aeriana ,incearca sa cucereasca Villanueva de la Canada,aparata de numai 2000 de trupe nationaliste ,ajutate de o “rezerva ” maura de 800 de oameni,Desi au avut o superioritate clara, trupele guvernamentale,au luat orasul abia dupa 16 ore,insa efectul izolarii unei parti din armata nationalista era compromis.Franco reactioneaza rapid, aduce 60.000 de soldati de pe frontul de nord si amana atacul asupra orasului Santander,obligand trupele antifasciste sa se aseze pe pozitii defensive.Contraatacul franchist a fost declansat pe 18 iulie si profitand de moralul scazut al armatei republicane si o puternica sustinere germana sub forma de tancuri,franchistii recupereaza terenul pierdut pana pe 25 iulie.Cu toate ca armata rebela putea sa avanseze in adancime pe linia frontului republican,Franco ordona securizarea frontului si reluarea atacului din nord asupra orasului Santander.
Desi republicanii au castigat cativa kilometri,acest atac va fi considerat un esec datorita faptului ca scopul final al acestei actiuni,acela de a scoate din joc efective importante ale armatei nationaliste,a fost ratat plus ca aici au murit peste 20.000 de oameni din randul trupelor loialiste,in special cele ale Brigazilor internationale,trupele de elita ale republicanilor,iar imaginea Spaniei republicane pe plan european va fi deteriorata, pana si URSS,aliatul de baza al acestora isi va pierde increderea in crearea dezideratului republican. Brigada 15 Internationala la Brunete